Patriarhul Justinian Marina, era originar din localitatea Suieşti (Vâlcea), născut la 22 februarie 1901 şi primind la botez numele Ioan. A absolvit Seminarul Teologic din Râmnicu – Vâlcea în 1923, după care a fost învăţător în satul Olteanca (Vâlcea), apoi în Băbeni (Vâlcea). În octombrie 1924 a fost hirotonit preot pentru parohia Băbeni, fiind în paralel şi învăţător până în 1930. Între timp, urmează şi Facultatea de Teologie din Bucureşti, fiind licenţiat în 1929.

În 1932 a fost detaşat ca preot la catedrala din Râmnic, primind şi sarcina de director al Seminarului Teologic (1932 – 1933), iar în septembrie 1933 a fost transferat la biserica Sf. Gheorghe din Râmnicu-Vâlcea până în 1945. La 30 iulie 1945 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales arhiereu vicar al Mitropoliei Moldovei şi Sucevei cu titulatura "Vasluianul", fiind tuns în monahism cu numele de Justinian. În această calitate a organizat în acea zonă a ţării asistenţa socială necesară după război.

În august 1947 mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei este forţat să se retragă din scaun şi Justinian devine locţiitor, apoi titular în fruntea celei de-a doua Mitropolii a Bisericii Ortodoxe Române (noiembrie 1947). În urma decesului bătrânului patriarh Nicodim Munteanu la 27 februarie 1948, mitropolitul Justinian devine locţiitor de patriarh, iar la 24 mai 1948 a fost ales Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Ungrovlahiei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, înscăunat la 6 iunie 1948, păstorind până la moarte 26 martie 1977, Bucureşti.

sursa: reintregirea.ro