În cadrul acestui eveniment au rostit alocuțiuni Acad. Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei, ASR Principesa Margareta, Custodele Coroanei Române Române, Acad. Dan Berindei, Preşedinte de onoare al Secţiei de Ştiinţe Istorice şi Arheologie, Prof. Univ. Dr. Mircea Dumitru, Rectorul Universităţii Bucureşti, Acad. Ioan-Aurel Pop, Rectorul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, Prof. Victor Axinciuc, Membru de onoare al Academiei Române.

Cuvântul de deschidere a fost rostit de Președintele instituției, Acad. Ionel-Valentin Vlad, care a spus că Regele Carol I a fost un protector al Academiei:

„Regele Carol I s-a interesat îndeaproape de activitatea române, a sprijinit-o moral şi material, convins fiind că prosperitatea ţării nu putea fi asigurată decât prin formarea şi recunoaşterea unei elite culturale. Mulţi dintre sfetnicii săi apropiaţi au fost membri ai înaltului for academic. Deşi avea un program deosebit de încărcat Regele Carol I îşi făcea întotdeauna timp pentru a asista la şedinţele Academiei Române în care se dezbăteau probleme de limba română, de istoria românilor şi de ştiinţe sau se prezentau discursuri de recepţie ce tratau diferite aspecte ale culturii”.

Principesa Margareta a României a subliniat că Nu putem scrie istoria României moderne fără Coroana Regală:

„România modernă este o realizare istorică şi ne aparţine tuturor. Ea a fost posibilă prin sacrificiul milioanelor de români din generaţiile trecute care şi-au dat viaţa pentru a câştiga şi consolida independenţa naţională. Dar nimeni nu poate scrie istoria româniei fără Coroana Română. Cele două sunt profund legate identitar. Monarhia constituţională a adus României stabilitate şi continuitate. Dacă Regele Carol I ar fi printre noi astăzi ar fi mândru de ceea ce am reuşit”.

Patriarhul României a transmis un mesaj la această sesiune solemnă care a fost prezentat de Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul, Episcop-vicar patriarhal, din care redăm două fragmente (mesajul integral poate fi consultat aici).

„În calitate de creştin practicant şi interesat de mântuirea sufletului, el a jertfit din veniturile personale sau ale Coroanei sume importante pentru construcţia şi restaurarea de altare. Ne stă mărturie în acest sens pisania săpată în marmură de la Catedrala mitropolitană din Iaşi, unde Regele Carol I a devenit împreună ctitor cu marii şi vrednicii mitropoliţi Veniamin Costachi şi Iosif Naniescu”.

„După proclamarea României ca regat în anul 1881, Regele Carol I a conceput un vast plan de modernizare a ţării şi instituţiilor ei. În cadrul acestui plan, construirea unei catedrale naţionale avea un loc central. Aceasta se observă din faptul că printre primele proiecte de lege supuse dezbaterii corpurilor legiuitoare în sesiunea 1881-1882, în concordanţă cu dorinţa expresă a regelui Carol I, se aflau: Proiectul de lege pentru înfiinţarea de edificii şi construcţii publice şi Proiectul de lege pentru construirea unei catedrale române în capitala ţării”, a mai subliniat Preafericirea Sa.

Potrivit Rectorului Universității București, Dl Mircea Dumitru, Regele Carol I a sprijinit dezvoltarea învățământului românesc:

„Deşi exista o lege a instrucţiunii publice încă din 1864 aceasta nu mai servea nevoile sociale, aspiraţiile şcolii şi ale tinerilor studioşi. În contextul legislativ trasat de noua constituţie Regele sesizează necesitatea reconstrucţiei sistemului educaţional românesc prin definirea unei viziuni moderne şi echilibrate despre şcoală, despre rolul social şi demnitatea învăţătorului, despre modernizarea şi progresul ţării prin educaţie, învăţământ şi cultură. Personalitatea care va întruni calităţile necesare pentru a da viaţă acestei viziuni a fost spiru haret, marele creator de şcoală naţională şi de învăţământ românesc. Fără îndoială, reuşita acestui proces de reformare a instituţiilor dedicate educaţiei a fost facilitată de faptul că între Regele Carol I şi Spiru Haret exista o comunicare directă şi o relaţie bazată pe încredere. Reformele legislative asociate schimbărilor educaţionale timpurii s-au constituit, au luat forma mai multor legi care au contribuit la construcţia coerentă a noii reforme în care se impunea conservarea cadrului cultural şi educaţional asociat cu naşterea şi formarea României moderne”.

Regele Carol I al României a fost din 1867 membru de onoare al Academiei Române, iar între 1879 și 1914 a fost protector și președinte de onoare al instituției.

Sursa: basilica.ro