Sfânta Teodora, Împărăteasa Bizanțului, s-a născut din părinți înstăriți și evlavioși în cetatea Constantinopolului unde a și crescut. Din fragedă vârstă i s-a dus renumele pentru înțelepciunea și frumusețea cu care era împodobită. Drept aceea, la 4 iunie anul 830 s-a căsătorit cu Teofil, împăratul Bizanțului cu care a avut 7 copii, 5 fete și 2 băieți. Această căsnicie însă a fost umbrită de ura lui Teofil față de sfintele icoane și de prigoana pe care a pornit-o el asupra celor ce se închinau lor. Dar Teodora, sfidându-și soțul, a continuat cinstirea icoanelor. În această dragoste a ei față de odoarele sfintele, a luptat și a reușit să-l scape de închisoare pe cel mai vestit iconar al vremii aceleia, Lazăr, care a devenit sfânt, iar Biserica îl prăznuiește la 17 noiembrie.

În anul 842, împăratul Teofil moare, iar Teodora este cea care ia tronul în stăpânire pe seama fiului ei Mihail, care era prea mic pentru a domni singur. Cu autoritatea ce o avea a ajutat să devină patriarh de Constantinopol un iubitor al icoanelor, iconodul, pe nume Metodie. Astfel la 11 martie 843 se convoacă un Sinod al Bisericii care a reașezat icoanele în cult și a permis închinarea la ele. Sfânta Teodora, cu inima ei iubitoare și plină de milă, a stăruit celor din Sinod ca să nu fie osândit soțul ei, mărturisind că el pe patul de moarte s-a căit pentru iconoclasmul său. Spre a prăznui reașezarea sfintelor icoane, împărăteasa Teodora a condus un uriaș alai de icoane pe străzile Constantinopolului în duminica de 11 martie 843, prima Duminică din Postul Mare a acelui an. De atunci Biserica prăznuiește reașezarea icoanelor în prima Duminică din Postul Paștilor, fiind cunoscută sub numele de Duminica Ortodoxiei.

După 15 ani, fiul său, Mihail, a devenit împărat al Bizanțului cu putere deplină. Dar acesta, urmând reaua purtare a tatălui său și influențat fiind de sfătuitorii iconoclaști, a surghiunit pe mama sa, Teodora, împreună cu 4 surori ale sale la mănăstirea Sastrion. Sfânta Teodora nu s-a împotrivit acestei hotărâri a împăratului care era chiar fiul ei, ci a primit exilul cu bunăvoință, lucrând cu și mai multă râvnă pentru mântuirea sufletului său. După ce a petrecut o vreme în această luptă, la 11 februarie 867 s-a mutat la Domnul. Sfintele sale moaște au fost aflate întregi la Constantinopol, iar azi se află păstrate intacte, bine înmiresmate și făcătoare de minuni, în Catedrala Mitropoliei din Kerkira, Insula Corfu, Grecia.