În seara zilei de marţi, în ajunul sărbătorii Cuvioasei Parascheva, credincioşii parohiei „Sf. Cuv. Parascheva“ din cartierul bucureştean Mihai Bravu şi-au cinstit ocrotitoarea în cântări de laudă, cerând ajutor de la „cea mult folositoare“. Slujba Veceniei care a fost oficiată de părintele protopop Dinu Pompiliu împreună cu un ales sobor de preoţi şi diaconi a fost întregită şi de binecuvântarea şi prezenţa Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

„A fost de mică o rugătoare fierbinte“

La finalul slujbei de seară de la Biserica „Sf. Parascheva“ din cartierul Mihai Bravu, str. Cerceluş, nr. 18, Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învăţătură în care a subliniat că această sfântă cuvioasă se bucură de o foarte mare evlavie în toată Biserica Ortodoxă, dar mai ales în România, la Iaşi, unde se află cinstitele ei moaşte şi, de asemenea, în mod deosebit în Bucureşti, unde se află 17 biserici care o au ca ocrotitoare. Sfânta Parascheva este şi ocrotitoarea mănăstirii maicilor din Reşedinţa patriarhală. Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat că „este o mare minune cum această sfântă, care a trăit doar 25 sau 27 de ani, a putut influenţa evlavia, spiritualitatea multor popoare ortodoxe“ şi a evidenţiat etapele importante din viaţa Sfintei Parascheva, subliniind că „această sfântă s-a născut într-o familie în care evlavia creştină ortodoxă era modul de vieţuire al întregii familii. Ea a fost de mică o rugătoare fierbinte. A simţit o chemare deosebită pentru viaţa duhovnicească şi de aceea într-o zi când a auzit la biserică citindu-se Evanghelia «Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-mi urmeze Mie», a hotărât să devină monahie, să intre în viaţa pustnicească“, a spus Părintele Patriarh Daniel.

„A adunat popoarele ortodoxe într-o spiritualitate deosebită“

În continuare, Patriarhul României a arătat în cuvântul Său că Ocrotitoarea Moldovei şi a celor 17 biserici din Capitală a devenit un vas ales al sfinţeniei, prin post, prin rugăciune, prin nevoinţă şi prin dorinţa ei fierbinte de a urma viaţa pustnicească şi a făcut cunoscut credincioşilor prezenţi evlavia deosebită a mai multor popoare ortodoxe pentru această Sfântă Cuvioasă. „Sfânta Cuvioasă Parascheva a adunat popoarele ortodoxe într-o spiritualitate deosebită. În fiecare ţară în care au stat moaştele ei, poporul a simţit ajutorul lui Dumnezeu lucrând prin sfinţi. Popoarele ortodoxe din ţările respective au înţeles adevărul din cuvintele psalmistului «Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Săi». Dumnezeu doreşte ca prin oameni sfinţi să ajute pe oamenii credincioşi pentru a înţelege mai bine taina Bisericii, ca trup al lui Hristos“, a spus PF Patriarh Daniel.

„Ne dorim ca această lucrare să sporească“

În final, Preafericirea Sa a oferit părintelui paroh Cristian Popa, cu prilejul hramului bisericii, o cruce de binecuvântare pentru altarul Bisericii şi o Sfântă Scriptură, ediţie jubiliară pentru biblioteca parohiei.

Părintele Cristian Popa a mulţumit în numele credincioşilor şi preoţilor slujitori PF Părinte Patriarh pentru binecuvântarea oferită la acest ceas de rugăciune înălţat ocrotitoarei bisericii. „Cei care se adună aici în biserică sunt împreună cu noi lucrători în ogorul Bisericii şi ne dorim ca această lucrare să sporească prin binecuvântarea pe care astăzi aţi adus-o în mijlocul credincioşilor noştri, prin dragostea şi bucuria pe care ni le-aţi împărtăşit din evlavia pe care o aveţi către Cuvioasa Parascheva şi din dragostea pe care o aveţi faţă de cei pe care îi păstoriţi, pe noi, preoţi şi credincioşi, din cea mai înaltă demnitate de Patriarh al României“, a spus părintele paroh Cristian Popa.

Hram la mănăstirea din Reşedinţa patriarhală

După ce a binecuvântat credincioşii parohiei cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva din cartierul Mihai Bravu, Întâistătătorul Bisericii noastre a participat şi la Privegherea de la Mănăstirea „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ din Reşedinţa patriarhală, unde a rostit un cuvânt de folos pentru maicile din obştea acestei mănăstiri nou-înfiinţate.

Preafericirea Sa a subliniat că Sfânta Cuvioasă Parascheva a ajuns la desăvârşire într-un timp foarte scurt, deoarece s-a mutat la Domnul fiind foarte tânără, fiind model de viaţă duhovnicească pentru toţi monahii şi toate monahiile. Sfânta Cuvioasă Parascheva şi-a împărţit toată avuţia săracilor arătând că bogăţia cea mai mare a vieţii este prezenţa lui Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt, în inimile noastre. Patriarhul României a evidenţiat că „Sfânta Parascheva este o călăuză a pelerinilor, dar nu doar o călăuză a pelerinilor spre sfintele ei moaşte de la Iaşi, ci o călăuză a credincioşilor care sunt pelerini călători spre împărăţia lui Dumnezeu“, a arătat Patriarhul Daniel.

Sfânta Parascheva, călăuza monahilor

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Maica Domnului este cea dintâi icoană a monahismului, iar Sfânta Cuvioasă Parascheva este o sfântă care a avut o evlavie deosebită pentru Maica Domnului şi de aceea ea a devenit o călăuză a tuturor monahilor şi monahiilor în ceea ce priveşte viaţa duhovnicească. În cuvântul său, Părintele Patriah a mai evidenţiat faptul că Sfânta Parascheva a ajuns la o intensitate a sfinţeniei rar întâlnită, iar puternica ei dragoste pentru Dumnezeu, pentru Biserică a făcut-o călăuză a tuturor credincioşilor, dar mai ales a celor care trăiesc în mănăstire. Preafericirea Sa a arătat că „la vârsta de 25 de ani a ajuns la o desăvârşire a vieţii duhovniceşti şi aceasta ne arată că nu contează atât de mult vârsta biologică cât contează râvna teologică, zelul duhovnicesc, dragostea noastră pentru Dumnezeu, pentru Biserică şi pentru sfinţii Lui, iar, ca o sfântă tânără, ea atrage foarte mult pe tinerii creştini duhovniceşti, care vin la biserică şi se închină la sfintele ei moaşte şi simt ajutorul ei“.

Cu ocazia hramului Mănăstirii din Reşedinţa patriarhală, maica stareţă Hristofora Rus a fost ridicată în rangul de stavroforă, printr-o slujbă de hirotesie săvârşită de către Părintele Patriarh Daniel, care i-a oferit la acest moment deosebit maicii stareţe, precum şi celorlalte maici din obşte câte un exemplar din Albumul „Catedrala Patriarhală - Duhul Sfânt a înnoit-o“, din cartea „Regulile Mari ale Sf. Vasile cel Mare“ şi câte o icoană a Sfintei Cuvioase Parascheva.

Liturghie patriahală la hramul bisericii parohiei „Sfânta Vineri - Nouă“

Ieri, 14 octombrie, în ziua sărbătorii Sfintei Cuvioase Parascheva, Patriarhul României, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie la biserica parohiei „Sfânta Vineri - Nouă“ din bulevardul Nicolae Titulescu.

După citirea Sfintei Evanghelii, Părintele Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură. Preafericirea Sa a explicat Evanghelia citită ieri, care vorbeşte despre femeia păcătoasă ce a spălat picioarele Mântuitorului cu lacrimile ei şi le-a şters cu părul capului, Evanghelie ce se citeşte în zilele de pomenire a sfintelor cuvioase.

Referindu-se la pilda celor doi datornici iertaţi de stăpânul lor, PF Părinte Daniel a menţionat că „Hristos îndreaptă o gândire greşită a lui Simon Fariseul (n.r., cel care s-a revoltat pe Mântuitorul că nu-Şi dă seama că femeia este păcătoasă), îl luminează pe acesta şi arată că gândurile lui sunt greşite şi pătimaşe, că sunt gânduri de judecată pripită, de osândire a semenului înainte de a cunoaşte cu adevărat puterea pocăinţei“.

Evanghelia arată că Mântuitorul Iisus Hristos primeşte cu bucurie pe orice om care se pocăieşte de trecutul lui apăsător, care doreşte să schimbe viaţa păcătoasă, să pună început bun pentru o viaţă nouă, aproape de Dumnezeu. Păcatul ne îndepărtează, ne înstrăinează de Dumnezeu, de semeni şi de noi înşine. Pocăinţa însă ne apropie de Dumnezeu, ne recuperează şi ne apropie de firea noastră cea normală. Păcatul este o înstrăinare a naturii noastre, o cădere a ei, iar pocăinţa este începutul ridicării noastre din starea păcătoasă, nefirească, deşi noi ne-am obişnuit cu păcatul, încât îl considerăm natural sau firesc.

„Pe Hristos Îl interesează prezentul pocăinţei, şi nu trecutul păcătos“

„Mântuitorul Iisus Hristos, în tăcere a primit pocăinţa acestei femei. El cunoştea trecutul ei păcătos, dar nu-L mai interesa decât prezentul pocăinţei, dorinţa de schimbare, de înnoire şi de sfinţire a vieţii. Mirul acesta de mare preţ pe care femeia îl varsă pe picioarele Mântuitorului are o dublă semnificaţie. În primul rând, el simbolizează valoarea nepreţuită, incomensurabilă, negrăită, a lacrimilor pocăinţei; atât de scumpe sunt lacrimile pocăinţei în faţa lui Dumnezeu, încât ele pot şterge un trecut al unei vieţi păcătoase. Dar lacrimile sunt şi vindecătoare, sunt reactualizarea Botezului, căci prin pocăinţă ne curăţim de păcatele pe care le-am săvârşit după Botez. Mirul adus de femeie reprezintă şi tot ceea ce este de mare preţ în Biserica Mântuitorului, veşmintele, vasele scumpe, icoanele, frumuseţea bisericilor. Toate acestea noi le aducem la picioarele Mântuitorului pentru iertarea păcatelor şi pentru ajutor în viaţă. Ceea ce a chemat-o pe femeie la Iisus şi ceea ce a făcut-o să plângă este sfinţenia Lui, care contrasta cu păcătoşenia ei“, a spus Părintele Patriarh.

Preafericirea Sa a explicat că există oameni care doresc să-şi schimbe viaţa păcătoasă nu pentru că sunt mustraţi, certaţi de cineva, ci pentru că întâlnesc oameni sfinţi în viaţa lor. Viaţă care contrastează cu sfinţenia altora. Şi atunci se naşte dorul de schimbare al modului de a trăi, de a gândi, de a vorbi şi de a făptui. Sfinţenia Lui contrastează cu păcătoşenia ei şi a trezit în ea lacrimile pocăinţei, dar şi spe-ranţa iertării de păcate, a ridică-rii ei dintr-o stare păcătoasă.

Această Evanghelie a pocăinţei, ca dorinţă de schimbare a vieţii păcătoase şi mai ales ca dorinţă de apropiere de Dumnezeu, Cel Unul Sfânt, Izvorul unic al sfinţeniei, o vedem la toţi sfinţii cuvioşi şi la sfintele cuvioase. De aceea, în ziua de pomenire a Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, se citeşte Evanghelia aceasta. Ea nu a fost o femeie păcătoasă în sensul femeii din Evanghelia rostită astăzi, dar a avut dorinţă de viaţă sfântă.

Viaţa Sfintei Parascheva, în Cazania mitropolitului Varlaam

După ce s-a hotărât să devină monahie, a continuat Patriarhul nostru, a mers la mănăstire, unde a stat cinci ani într-o chinovie din Heracleea, apoi a dorit să ajungă la Ierusalim, s-a închinat la Locurile Sfinte şi a petrecut după aceea mai mulţi ani în rugăciune, în post şi nevoinţă în pustia Iordanului. Dar într-o zi, un înger i-a spus: «Mergi în ţara ta, în satul tău, că peste puţină vreme vei trece la Domnul, la Mirele Hristos. Şi ea s-a îndreptat spre Epivata, unde se născuse. S-a întors ca o necunoscută. Avea 25 de ani. A murit pe la 1030-1035. Moaştele ei au ocrotit mai multe biserici şi locaţii, între care şi palatul Vlah Serai, adică reşedinţa domnitorului Ţării Româneşti. Domnitorii Ţării Româneşti şi ai Moldovei aveau la Istanbul reşedinţele, unde stăteau până erau primiţi în audienţă la sultan. La 1586, moaştele ei au fost depuse la acea reşedinţă. La 1601 ele au fost mutate la Biserica «Sfântul Mare Mucenic Gheorghe» din Fanar. Au stat la Constantinopol, după ce au venit de la Belgrad, 120 de ani, din 1521 până la 1641, când la cererea domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, au fost dăruite Moldovei, întrucât domnul moldovean a plătit toate dările, impozitele pe care le datora Patriarhia Ecumenică din Constantinopol, Porţii Otomane.

În 13 iunie 1641, moaştele Sfintei au ajuns la Iaşi fiind depuse într-o mănăstire cu o biserică special construită, asemenea unui chivot săpat în piatră, „Sfinţii Trei Ierarhi din Iaşi“. În anul următor a avut loc renumitul Sinod de la Iaşi, unde Ortodoxia greacă, slavă şi română a aprobat Mărturisirea de credinţă a mitropolitului Petru Movilă. În anul 1643 a apărut la Iaşi „Cartea românească de învăţătură“ sau Cazania, a mitropolitului Varlaam, unde a fost prinsă şi viaţa Sfintei Cuvioase Parasche-va.

Aproape 500 de biserici din întreaga ţară, închinate Sfintei Parascheva

Românii au considerat că Sfânta Parascheva a fost de origine vlahă. De multe ori ea mergea şi se ruga în Biserica Vlahernelor din Constantinopol. Bulgarii socotesc că ea ar avea origine slavă. Părintele Patriah Daniel a subliniat că „indiferent de ce origine a avut, important este că Sfânta Cuvioasa Parascheva adună popoarele ortodoxe în rugăciune“. „Evlavia poporului către Sfânta Parascheva a făcut ca aproape 500 de biserici din întreaga ţară să poarte hramul sărbătorii de astăzi. Municipiul Bucureşti este oraşul cu cele mai multe biserici închinate Sfintei Cuvioase Parascheva din lume. 17 biserici de parohie şi o mănăstire o au ca ocrotitoare pe Sfânta Cuvioasă. Tot în apropierea Capitalei, în localitatea Voluntari, se construieşte cea mai mare biserică din lume închinată Sfintei Cuvioase Parascheva, de 62 de metri lungime, cu 12 metri mai lungă decât Catedrala mitropolitană din Iaşi“, a arătat PF Patriah Daniel.

În final, Patriarhul României a oferit în dar părintelui paroh Grigore Mazilescu o cruce de binecuvântare pentru altarul Bisericii şi o Sfântă Scriptură, ediţie jubiliară.

(Alexandru Chituţă - Ziarul Lumina, 15 octombrie 2009)