Lunea aceasta, Mânăstirea bucovineană ,,Sfântul Mare Mucenic Ioan de la Suceava” şi-a sărbătorit ocrotitorul. Sfânta Liturghie a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

După săvârşirea Sfintei Liturghii, ierarhul împreună cu soborul de preoţi şi numeroşii credincioşi prezenţi, au mers în procesiune la izvorul Sfântului Ioan, aflat în apropiere.

Mănăstirea „Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava” este ctitorie voievodală, ridicată în 1514 de Bogdan al III-lea şi finalizată în 1522 de fiul său, Ştefăniţă Vodă.

Sfântul Ioan cel Nou de şase secole în Cetatea Sucevei

Tânărul Ioan, născut la sfârşitul secolului al XIII-lea, aprins fiind de râvna cea bună, se arătă doritor de învăţătura cea hrănitoare pe care o primeşte din familie şi de la preoţii bisericilor din Trapezuntul natal. La vremea pătimirii sale se ocupa cu negustoria împreună cu tatăl său, străbătând cetăţile de pe malul Mării Negre şi cunoscând, astfel, bogăţiile sufleteşti ale strămoşilor noşti din Muntenia şi Moldova, al cărei ocrotitor va deveni mai târziu. Tânjind mai mult spre agoniseala cea veşnică, înainte de a obţine câştig material, veniturile sale erau sortite facerii de bine şi milosteniei. Mai mult chiar, în timpul călătoriilor sale, propovăduieşte dumnezeiescul Cuvânt şi duce pe ape spre ţărmul Mării Negre mărfuri bizantine, mărfuri alese: icoane, cădelniţe, smirnă, dorind să îi facă şi pe alţii părtaşi bucuriei veşnice. În drum spre Cetatea Albă, stăpânul corabiei s-a pornit cu păgânească ură împotriva lui Ioan. „Apuseanul se înfuria, cum se înfurie câteodată marea, însă răsăriteanul sta liniştit ca sfinţii de pe icoane, încât se minunau toţi de limpezimea cugetării lui” (Pr. Anton I. Popescu). Ioan cunoştea tainele rugăciunii inimii şi teologia cea dreaptă, despre purcederea Duhului Sfânt, teme mult discutate în vremea aceea. Sosind la Cetatea Albă, cadiul l-a pârât pe Ioan mai-marelui cetăţii, un tătar de credinţă persană, cum că ar vrea să se lepede de Hristos şi să se închine soarelui şi idolilor păgâneşti. Au urmat chinuri grele, bătăi neînchipuite, pe care iubitorul de Dumnezeu le-a răbdat cu vitejie şi statornicie în credinţă. După acestea, legat fiind de coada unui cal şi târât prin cetate, şi-a vărsat sângele pe uliţele cetăţii, primind batjocură şi scuipări. Astfel, la numai treizeci de ani, tânărului Ioan, după ce i se taie capul pe care Însuşi Hristos a aşezat mărita cunună a muceniciei, se petrece din viaţa aceasta.

După mai bine de şapte decenii de şedere a moaştelor sale în Cetatea Albă, evlaviosul domn Alexandru cel Bun îl aduce pe sfânt spre cinstire în binecuvântata ţară a Moldovei, în anul 1415. În urmă cu cinci secole, când biserica Mirăuţi a devenit neîncăpătoare pentru mulţimea de credincioşi ce veneau la moaştele Sfântului Ioan, numit cel Nou, fiul măritului Voievod Ştefan cel Mare, Bogdan, ridică o biserică cu hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, în care este adusă şi racla Sfântului. Aici, Biserica îl prăznuieşte cu alese cântări de Sânziene, pe 24 iunie, în fiecare an. În 1950, Sfântul Sinod a stabilit ca zi de cinstire şi 2 iunie, ziua salvării minunate a Sucevei de pârjolul cazacilor zaporojeni, în 1622.