De loc din Ungaria, Sfântul Moise a fost un apropiat al bine-credinciosului cneaz rus Boris. Când ticălosul Sviatopolsk cel fără de Dumnezeu l-a ucis pe Boris, Moise a scăpat cu fuga şi s-a adăpostit la Kiev.

Puţin mai după aceea el a fost luat rob în Polonia, de către regele polonez Boleslav, şi a fost vândut pe o mie de bani de aur unei tinere văduve, al cărei soţ fusese ucis în atacul asupra Kievului. Minunându-se de frumuseţea cuviosului, stârnindu-şi pofta trupească, aceasta a încercat în multe feluri să-l ademenească, Moise însă a respins-o cu tărie, căci el îşi făgăduise viaţa lui Dumnezeu întru toată curăţia sufletului şi trupului. Ea atunci i-a oferit ca să îl ia de bărbat după lege, dar el a respins-o cu aceeaşi tărie.

În acest timp, din Pronia Dumnezeiască, a venit la fericitul Moise un ieromonah din Sfântul Munte şi l-a tuns în sfântul cin îngeresc; l-a învăţat multe despre feciorie, cum să nu se lase biruit de vrăjmaşul şi să nu aibă teamă de această femeie stricată; apoi, a plecat.

Îmbrăcat în haine călugăreşti, Moise s-a înfăţişat înaintea stăpânei lui. Pentru aceasta, stăpâna cea desfrânată l-a legat, şi a poruncit să fie biciuit cu sălbăticie şi să i se taie părţile tainice ale trupului. Ea l-a chinuit pe mucenicul Moise timp de cinci ani.

După câţiva ani, regele polonez Boleslav a fost ucis pe neaşteptate într-o răscoală, în timpul căreia au fost ucişi mulţi boieri printre care şi acea femeie. Astfel, Cuviosul Moise a fost eliberat şi a putut pleca înapoi la Kiev, unde s-a dedicat vieţii celei de rugăciune, de tăcere, şi de linişte în Lavra Peşterilor.

Pentru multele biruinţe asupra patimii desfrânării, Dumnezeu i-a dăruit puterea să dea ajutor celor care se află în aceleaşi încercări.

Sfântul Moise Ungurul, râvnind să păzească fecioria, a îndurat jigniri, suferinţe şi chinuri. Lui se roagă pentru a fi apăraţi de siluire cei feciorelnici, sau pentru păzirea curăţiei cei căsătoriţi, precum şi pentru ajutor în toată lupta cu trupul.

După ce a mai vieţuit ca monah timp de zece ani în Lavra Peşterilor, Sfântul mult-pătimitor Moise Ungurul s-a odihnit întru Domnul în douăzeci şi şase de zile ale lunii iulie, din anul 1043.

Sfintele lui Moaşte s-au aflat făcătoare de minuni şi sunt în peşterile Lavrei Sfintei Adormiri Pecerska - Kiev. Dumnezeu l-a slăvit pentru răbdarea sa, dăruind şi sfintelor sale moaşte putere împotriva patimilor trupeşti.

Sfântul Ioan Mult-pătimitorul, fiind luptat de patima desfrânării, s-a închis în peştera Lavrei, şi, îngropându-se până la umeri în dreptul moaştelor Cuviosului Moise. După ce a pătimit mult, a auzit glasul Domnului zicându-i să se roage sfântului ce era aproape de el. Deci după ce Ioan Mult-pătimitorul s-a rugat Cuviosului Moise, îndată s-a izbăvit de războiul cel necurat şi a biruit patima desfrânării.

Asemenea şi pe alt frate pătimaş, acelaşi Sfânt Ioan l-a izbăvit de o supărare ca aceea, când i-a dat un os din Moaştele Cuviosului Moise, ca să-l lipească de trupul său.

În icoană, cuviosul Moise este redat cu un crin în mână, semn al nevoinţei pentru curăţia trupească şi sufletească.

Să avem parte de rugăciunile Sfântului Moise!

Tropar, glas 3

Ca un alt Iosif, al curăţiei şi al fecioriei iubitor, cinstitule şi la fel cu îngerii, Moise, cu cântări sfinte te cinstim noi, păcătoşii; cu sârguinţă ne rugăm ţie: roagă pe Hristos Domnul, să vindece patimile noastre şi să ne dăruiască nouă mare milă.

Condac, glas 3

Întru cele înalte spre singurul Dumnezeu căutând, urând toate cele pământeşti, nepurtând grijă de trup, la chinuri cu bărbăţie te-ai dat; de aceea, foamea, setea, legăturile, zăvorârea în temniţă, cu putere în toată fapta bună, fără cârtire ai răbdat; iar bătaie, scurgere de sânge şi tăiere de mădular, pentru curată fecioria ta, cu bărbăţie ai purtat. Şi acum, cu cetele feciorelnice stând în faţa Sfintei Treimi, de toate ispitele, roagă să fie izbăviţi cei ce-ţi strigă ţie: bucură-te, Moise, fericite părinte!