Dintre aceștia, amintim mai întâi pe Sfântul Mucenic Longhin Sutașul (16 octombrie), centurion care a fost de față la răstignirea și moartea Domnului Iisus pe cruce, când, văzând cutremurul și întunecarea soarelui, a zis: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta! Longhin s-a botezat mai apoi și a propovăduit Evanghelia în Capadocia, pătimind moarte de mucenic.

Dintre Sfinții Martiri militari ai perioadei persecuțiilor, cel mai cinstit este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință (23 aprilie), care a pătimit de la împăratul Dioclețian, primind cununa muceniciei în anul 303. Sfântul Gheorghe a fost considerat, încă din secolul al XV-lea, apărător al oștirii Moldovei și este și astăzi ocrotitorul Forțelor Terestre ale Armatei Române.

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir, sărbătorit în această zi (26 octombrie), a mărturisit credința creștină și a primit martiriul, împreună cu ucenicii săi, Sfinții Nestor și Lup din Tesalonic (27 octombrie), în anul 306.

Sfinții Mari Mucenici Teodor Tiron (17 februarie) și Teodor Stratilat (8 februarie) au slujit în oaste, unul ca recrut (tiron), celălalt ca general (stratilat) și au pătimit pentru Hristos: primul pe vremea împăratului Maximian Galeriu, în anul 304, iar celălalt pe vremea împăratului Liciniu, în 319. Sfântul Teodor Tiron era reprezentat, împreună cu Sfântul Gheorghe, pe steagul oștirii de panduri a lui Tudor Vladimirescu.

Sfântul Mare Mucenic Procopie (8 iulie), comandant peste 200 de ostași, a fost chemat la credință prin arătarea semnului crucii și a pătimit moarte mucenicească în anul 303, în Cezareea Palestinei, săvârșind multe minuni și aducând pe mulți la Hristos. Cronicarii moldoveni istorisesc faptul că Sfinții Mari Mucenici Gheorghe, Dimitrie și Procopie s-au arătat întărind oastea creștină în lupte, pe vremea Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, care, drept mulțumire, a ridicat în cinstea fiecăruia câte o biserică.

Sfântul Mare Mucenic Andrei Stratilat (19 august), general care a adus la credință 2.593 de ostași, a pătimit deodată cu ei în vremea împăratului Maximian, între anii 303-305.

Sfântul Mare Mucenic Eustație (20 septembrie), general în oastea împăratului Traian, a fost chemat la credința creștină în chip minunat: pe când se afla la vânătoare, a văzut, între coarnele unui cerb, Crucea cu Mântuitorul Hristos răstignit. El s-a botezat împreună cu familia sa și a suferit moarte mucenicească din porunca împăratului Adrian, în anul 118.

Sfinții Mari Mucenici Serghie și Vah (7 octombrie), militari de rang înalt din armata romană, au fost supuși la defăimări și chinuri din porunca împăratului Maximian, între anii 290 și 303, primind moarte martirică în Siria. O parte din sfintele lor moaște se află astăzi la Catedrala mitropolitană din Craiova și la biserica Palatului Cotroceni din București.

Sfântul Mare Mucenic Artemie (20 octombrie) a fost general în oastea Sfântului Împărat Constantin cel Mare și a fost martor la arătarea Sfintei Cruci și la convertirea împăratului, precum și la aflarea Crucii Domnului de către Sfânta Elena la Ierusalim. El a pătimit pentru Hristos de la împăratul Iulian Apostatul, în anul 362.

Sfântul Mare Mucenic Mina (11 noiembrie), după ce a slujit ca ostaș în Frigia, s-a retras în pustie vreme de cinci ani, apoi a mărturisit în public credința creștină, pentru care a fost supus la chinuri și decapitat în anul 309, iar prin moaștele sale s-au săvârșit numeroase minuni.

Sfântul Mare Mucenic Mercurie (25 noiembrie) era fiul unui ostaș creștin din Sciția. Pentru vitejia sa, ajungând general la vârsta de 25 de ani, a mărturisit pe Hristos și a pătimit în Cezareea Capadociei, în vremea împăratului Valerian (253-259).

Sfântul Mucenic Sebastian (18 decembrie), de neam senatorial, a făcut multă misiune printre camarazii de arme și i-a întărit pe creștinii persecutați. De aceea, a fost ucis trăgându-se în el cu săgeți, din porunca împăraților păgâni Dioclețian și Maximian, în anul 287.

Pe lângă acești sfinți militari cinstiți în toată lumea creștină, amintim și pe Mucenicii ostași daco-romani: Sfinții Iuliu Veteranul (27 mai) și Isihie (15 iunie) de la Durostorum (Silistra), care au fost martirizați în anul 298 împreună cu alți ostași creștini, Sfântul Dasie (20 noiembrie), care a pătimit în aceeași cetate pe la anii 300-305, precum și pe Sfântul Mare Mucenic Nichita (15 septembrie), care a viețuit la nordul Dunării și a primit martiriul în anul 372 de la goții păgâni.

Dimpreună cu aceștia, aducem cinstire tuturor sfinților militari cunoscuți și necunoscuți, care au primit credința creștină, s-au sfințit prin împlinirea poruncilor Evangheliei și au mărturisit curajos pe Hristos chiar cu prețul chinurilor și al morții. Ei sunt modele vrednice pentru toți credincioșii, dar mai ales pentru militari și pentru toți cei care lucrează în cadrul forțelor armate, dovedind că viața în Hristos se poate împlini în cei ce au ales această profesie și poate aduce bogate roade duhovnicești.

Biserica Ortodoxă Română, care se roagă în fiecare zi, la sfintele slujbe, pentru armata iubitoare de Hristos, a înscris în Calendarul ortodox Soborul Sfinților Martiri Militari în anul 2026, încât, în ziua de 26 octombrie, alături de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, să fie cinstiți toți Sfinții militari care au pătimit pentru dreapta credință, ca o încununare a festivităților prilejuite de Ziua Armatei Române (25 octombrie) și ca o mărturie a conlucrării Bisericii și Armatei întru păstrarea identității și virtuților poporului român dreptcredincios.

Pentru rugăciunile tuturor Sfinților Martiri Militari, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi. Amin.