Sfântul Nicon de la Optina este prăznuit pe 25 iunie (ziua adormirii în Domnul) și pe 11 octombrie (Soborul Sfinților Stareți de la Optina).

Sfântul Nicon s-a născut pe 26 septembrie 1888, fiind fiul lui Mitrofan și Vera Belyaev, și a primit la Botez numele Nicolae. Familia sa era una din familiile evlavioase de comercianți din Moscova.

Părinții săi l-au găzduit pe Sfântul Ioan de Kronstadt, pe vremea când Nicolae avea doar un an de viață pământească. El a binecuvântat-o pe Vera și i-a dăruit o fotografie cu semnătura sa.

Nicolae împreună cu fratele său Ioan se îndeletniceau cu citirea Sfintelor Scripturi și a altor cărți duhovnicești. De asemenea, ei nu lipseau niciodată de la sfânta biserică.

Atunci când cei doi frați au decis să îmbrățișeze calea monahismului, au tăiat în fâșii o listă cu mănăstiri din Rusia, pe care o găsiseră într-o carte veche. După ce s-au rugat, Nicolae a tras una din benzile pregătite mai înainte. Pe banda aleasă scria Schitul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului – Optina, Kozelsk. Până în acel moment, nici unul dintre ei nu a auzit vreodată de această mănăstire.

Pe 24 februarie 1907, cei doi frați au luat binecuvântare de la mama lor și au pornit spre mănăstire, unde au fost primiți cu multă căldură de Cuviosul Nectarie. În ziua prăznuirii icoanei Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” (9 decembrie 1907) au fost primiți în rândul obștii.

În octombrie 1908, fratele Nicolae a fost numit scrib, sub ascultarea starețului Varsanufie, fiind eliberat de toate celelalte ascultări în afară de cântarea şi citirea bisericească. Sfântul Varsanufie (1 aprilie) a prevăzut că fratele Nicolae va ajunge un călugăr cu viață înaltă, și l-a pregătit să-i fie urmaş, transmiţându-i experienţa sa duhovnicească şi de viaţă, îndrumându-l în viaţa duhovnicească.

În luna aprilie 1910, Nicolae a fost tuns rasofor, iar pe 24 mai 1915 a fost tuns şi a devenit călugăr luând schima mică și primind numele de Nicon, în cinstea Sfântului Mucenic Nicon (28 septembrie).

Pe 30 aprilie 1916 a fost hirotonit ierodiacon, iar pe 3 noiembrie 1917 a fost hirotonit ieromonah (preot).

Sfântul Varsanufie a profețit că vor veni vremuri dificile pentru mănăstiri, mulți creștini vor fi persecutați și vor suferi martiriul. De asemenea a prezis că el însuși va muri înainte de această prigoană și că părintele Nicon va trece prin acele momente groaznice.

Părintele Nicon a fost arestat pe 18 septembrie 1919 și închis fără a beneficia de un proces, doar pentru simplul fapt că era călugăr. Mai târziu a fost eliberat cu condiția ca monahii să formeze o cooperativă agricolă.

În anul 1923, sovieticii au închis și cooperativa, transformând mănăstirea în muzeu. Aceștia au permis doar la doi călugări să rămână și să lucreze în muzeu, în timp ce ceilalți au fost alungați din mănăstire. Părintele Nicon a primit binecuvântare de la Cuviosul Isaac ca să slujească în biserica închinată icoanei Maicii Domnului din Kazan, și să primească vizitatori (pelerini). Când oamenii veneau la el pentru sfat, le citea mereu din cuvintele Stareților de la Optina.

Ultima biserică de la Optina a fost închisă în anul 1924, iar părintele Nicon a fost obligat să plece în luna iunie. El a mers să trăiască la Kozelsk cu părintele Chiril Zlenko. Acolo el a continuat să primească vizitatori și să-i călăuzească în ascensiunea pe scara virtuților. Părintele Nicon a fost un duhovnic înțelept, care a fost capabil să-i ajute pe oameni să depășească rușinea de a-și dezvălui păcatele care îi tulburau. După ce se întâlneau cu monahul Nicon, oamenii se simțeau curățiți și reînoiți.

În luna iulie a anului 1927, părintele Nicon a fost arestat împreună cu părinții Chiril și Agapit, după care au fost trimiși în exil la Kemperpunkt.

Deși era departe, monahul Nicon le-a scris fiilor săi duhovnicești, cuvinte vesele de încurajare. Deși a acceptat pedeapsa ca și cum a venit de la Dumnezeu, îi era foarte dificil să îndure condițiile la care erau supuși. Când termenul lor de închisoare s-a încheiat (1930), cei doi călugări au fost trimiși în exil la Arhangelsk.

Înainte de a părăsi tabăra, părintele a aflat că avea tuberculoză.

La Arhangelsk, părintele Nicon s-a cazat în casa unei femei care cerea ca părintele să efectueze ca un rob toate muncile fizice grele. Datorită faptului că boala s-a agravat foarte tare la începutul Postului Mare și nu a mai putut curăța zăpada, proprietara l-a anunțat fără milă că trebuie să părăsească casa.

Imediat, părintele Nicon a fost luat de către părintele Petru (Draciov) - şi el un exilat de la Optina, în satul vecin și îl îngrijea. Suferinţele fizice nu i-au întunecat duhul duhovnicului. Adâncit în rugăciune, el strălucea de o lumină si bucurie nepământeană. În ultimele luni ale bolii sale, se împărtăşea aproape zilnic, și suferințele sale păreau să nu mai fie chiar atât de severe.

În această perioadă, el dicta părintelui Petru scrisorile pe care acesta le trimitea fiilor duhovnicești.

La data de 25 iunie 1935, părintele Nicon era atât de slăbit încât nu mai putea vorbi. Atunci a fost chemat Arhimandritul Nichita ca să-l împărtășească și să-i citească Canonul pentru plecarea sufletului. În acea noapte, duhovnicul a adormit în Domnul.

Faţa celui adormit era neobişnuit de albă, luminoasă, zâmbind cu bucurie. Prin Pronia lui Dumnezeu la înmormântarea Cuviosului Nicon s-au adunat doisprezece clerici, și a fost înmormântat după obiceiul monahal, la cimitirul satului Valdokurie.

Patriarhia Moscovei a hotărât ca Sfinții Stareți de la Optina să fie cinstiți pe plan local pe 13 iunie 1996, iar pe 7 august 2000, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe din Rusia a hotărât ca Stareții de la Optina să fie cinstiți universal cu data de prăznuire individuală și în Sobor.