Sfântul Cuvios Părinte Porfirie Kavsokalivitul (1906-1991) a fost monah și mare duhovnic grec contemporan de la Muntele Athos. A adormit întru Domnul în Chilia (Coliba) Sfântului Gheorghe de la Schitul Sfintei Treimi din Kavsokalivia, în Muntele Athos. Încă din copilărie, avea un dor către Domnul şi voia să sufere durerea întregii lumi.

A părăsit cele ale lumii, adolescent fiind, şi ajuns în Sfântul Munte, a făcut ascultare de doi bătrâni fraţi, Pantelimon şi Ioanichie, foarte evlavioşi. A cerut durerea, astfel că trupul său a îndurat nenumărate boli. Oamenii care fie că îl abordau pe el, fie că erau abordaţi, se vindecau.

În ajunul războiului din 1940 s-a angajat ca preot la Policlinica Atenei, tocmai pentru a trăi alături de durerea oamenilor. Gheorghios Papazachos, medic al Cuviosului timp de 14 ani, a mărturisit cum Sfântul, străvăzător fiind, a plâns în timpul Revoluţiei din România, văzând de acolo cum oamenii erau împuşcaţi.

Întreaga sa viaţă s-a rugat Cuviosul pentru unitate şi era atât de smerit, încât s-a îngrijit chiar şi de moaştele sale, ca acestea să dispară după mutarea lor, iar oamenii să Îl slăvească doar pe Hristos.

De altfel, testamentul său duhovnicesc este o dovadă a felului în care a trăit sfântul pocăinţa, spunând „Lumea m-a luat de bun și toți strigau că sunt Sfânt. Eu însă simt că sunt cel mai păcătos om din lume”.