Sfântul Proroc Iezechiel a trăit în secolul al XVI-lea î.Hr. S-a născut în orașul Sarira, din tribul lui Levi, a fost fiul preotului Buzi și a devenit și el preot la rândul său. Iezechiel a fost dus în ținutul Babilonului pe când avea douăzeci și cinci de ani, împreună cu regele Iehonia și cu mulți alți evrei, pe timpul celei de-a doua invazii a Ierusalimului, de către regele babilonian Nabucodonosor.

Prorocul Iezechiel a trăit în captivitate în apropierea râului Chebar. La vârsta de treizeci de ani el a avut o viziune cu viitorul poporului evreu și al întregii omeniri. Prorocul a văzut un nor strălucitor și limbi de foc ce ardeau continuu, răspândind raze strălucitoare, în mijlocul cărora strălucea un metal ca în văpaie Acesta a mai văzut de asemenea, făpturi ce aveau formă umană însă cu patru fețe. Fiecare avea în față chip de om, în dreapta chip de leu, în stânga de bou iar în spate de vultur (Iz. 1,10). Lângă fiecare creatură era o roată de la pământ iar margine ei era plină cu ochi.

Deasupra capetelor părea că este o boltă cerească, strălucitoare ca de cristal. Deasupra ei se întrevedea un tron, ce părea că are strălucire de safir. Deasupra tronului era cineva în formă de om, iar în jurul Său era un curcubeu.( Iz. 1,4-28).

Părinții Bisericești au explicat că figura umană de pe tronul de safir prefigurează Întruparea Fiului lui Dumnezeu din Fecioara Maria, Tronul cel viu al lui Dumnezeu. Cele patru făpturi îi simbolizează pe Sfinții Evangheliști: omul (Sf. Matei), leul (Sf. Marcu), bourul (Sf. Luca) iar vulturul (Sf. Ioan); roţile cu ochi simbolizează împărţirea luminii cu toate naţiunile de pe pământ. Pe când a avut această viziune Sfântul Proroc a căzut la pământ înspăimântat, dar vocea Domnului i-a poruncit să se ridice. Domnul i-a spus că îl trimite să predice poporului lui Israel. Acesta reprezentând începutul slujirii lui Iezechiel ca proroc.

Prorocul Iezechiel a prevestit oamenilor din Israel, ținuți în captivitate în Babilon, că vor avea parte de multe necazuri pentru că nu și-au păstrat credința în Dumnezeu. Prorocul a prezis vremuri mai bune pentru cei de același neam și a spus că vor pleca din Babilon, iar Templul din Ierusalim va fi restaurat.

Există două elemente importante în viziunea prorocului: vederea Templului lui Dumnezeu, în plină glorie (Iz. 44,1-10); și oasele din vale morții pe care Duhul lui Dumnezeu le readuce la viaţă (Iz.37,1-14). Viziunea Templului a fost o prefigurare mistică a umanității eliberate de munca Diavolului și a construirii Bisericii lui Hristos prin actul răscumpărător al Fiului lui Dumnezeu, întrupat din Sfânta Fecioara Maria. Descrierea  porții închise a sanctuarului prin care a intrat Domnul Dumnezeu  (Iz. 44. 2) este o prevestire a nașterii lui Hristos de către Maica Domnului, rămânând fecioară. Apariția oaselor uscate prevestește învierea tuturor morților și viața veșnică dată de Domnul Nostru Iisus Hristos.

Sfântul Proroc Iezechiel a primit de la Dumnezeu și darul de a face minuni. Acesta, precum Prorocul Moise, a împărțit apele Chebarului pentru ca evreii să poată trece pe celălalt mal scăpând astfel de prigoana Caldeilor. Într-o perioadă de foamete prorocul i-a cerut Domnului hrană pentru cei înfometați.

Iezechiel a fost condamnat la moarte pentru că l-a acuzat pe unul dintre prinții evrei de idolatrie. Legat de cai sălbatici, trupul acestuia a fost sfâșiat. Trupul său a fost luat de evrei evlavioși și a fost îngropat pe Câmpul Maur, în mormântul lui Sim și Arthaxad, strămoșii lui Avraam, din apropierea Bagdadului. Profețiile lui Iezechiel se găsesc în cartea numită după același nume și inclusă în canonul Vechiului Testament.

Sf. Dimitrie al Rostovului  (28 octombrie și 21 septembrie) explică credincioșilor următoarele idei din cartea lui Iezechiel: dacă un om neprihănit ia calea păcatului, va muri pentru aceasta iar dreptatea sa nu va fi amintită. Dacă un păcătos se pocăieşte și respectă poruncile Domnului, acela nu va muri. Păcatele săvârşite înainte nu vor fi aduse împotriva sa, pentru că acum a luat calea dreptății. (Iz. 3,20; 18,21-24).

Troparul prorocului, glasul al II-lea

Prăznuind pomenirea prorocului tău Iezechiel, Doamne, printr-însul Te rugăm, mântuiește sufletele noastre.

Condacul prorocului, glasul al IV-lea

Arătatu-te-ai proroc lui Dumnezeu, Iezechiele minunate, și mai înainte tuturor ai vestit întruparea Domnului, a Mielului și Ziditorului, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a arătat în veci.

(Traducerea şi adaptarea: Lucian Filip; sursa: johnsanidopoulos.com