Preot în Ierusalim pe vremea împărăției lui Irod, în timp ce urma să tămâieze în biserică, Sfântul Zaharia a rămas fără grai după ce i s-a arătat îngerul Domnului. Sfântul Gavriil i-a spus atunci că soția lui, Elisabeta, a fost dezlegată de sterpiciune și va naște un fiu mare cu duhul, Ioan. Dar pentru că nu a crezut cele auzite – pentru că atât el, cât și soția lui erau în vârstă –, Sfântul Zaharia a rămas mut până la plinirea prorociei.

Iar soția lui l-a luat pe pruncul Ioan și a fugit cu el în munte, pentru a scăpa de mânia lui Irod, care căuta de pe atunci să îl ucidă, știind că este iubit de Dumnezeu. Și negăsindu-l pe prunc, au mers ostașii la Sfântul Zaharia, pe când slujea, cerându-i să le spună unde este băiatul. Sfântul Zaharia le-a răspuns că nu știe și le-a cerut să fie lăsat să slujească, iar pentru aceasta a fost ucis.

La 40 de zile după moartea lui, și-a dat duhul și Sfânta Elisabeta, iar Ioan a fost hrănit de un înger până în ziua arătării sale către Israel.