Icoane

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul

- Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul - Icoană românescă pe sticlă; sec.XIX; Academia Română, București Icoana reprezintă scena urcării la cer a Sfântului Ilie. Icoana este împărțită în două registre de un șir de nori: în registrul superior sfântul într-un car tras de cai de foc se urcă la cerul plin de stele, în cel inferior, în parte dreaptă, apare Elisei, discipolul prorocului așteptând mantia aruncată.În colțul din dreapta avem o altă ipostază a lui Ilie, - aceea când stă în deșert. Din scenă lipsesc unele elemenete, conform ermimiilor: corbul care l-a hrănit pe Ilie în deșert și mantia din mâinile lui Elisei. În partea de jos, între cei doi, flori imense duc o existență nemotivată, dar prosperă. Inscripția este plasată în registrul superior într-o casetă cu fond alb.
  
  Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul - Icoană românescă pe sticlă; sec.XIX; Academia Română, București Icoana reprezintă scena urcării la cer a Sfântului Ilie. Icoana este împărțită în două registre de un șir de nori: în registrul superior sfântul într-un car tras de cai de foc se urcă la cerul plin de stele, în cel inferior, în parte dreaptă, apare Elisei, discipolul prorocului așteptând mantia aruncată.În colțul din dreapta avem o altă ipostază a lui Ilie, - aceea când stă în deșert. Din scenă lipsesc unele elemenete, conform ermimiilor: corbul care l-a hrănit pe Ilie în deșert și mantia din mâinile lui Elisei. În partea de jos, între cei doi, flori imense duc o existență nemotivată, dar prosperă. Inscripția este plasată în registrul superior într-o casetă cu fond alb.

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul - Icoană românescă pe sticlă; sec.XIX; Academia Română, București Icoana reprezintă scena urcării la cer a Sfântului Ilie. Icoana este împărțită în două registre de un șir de nori: în registrul superior sfântul într-un car tras de cai de foc se urcă la cerul plin de stele, în cel inferior, în parte dreaptă, apare Elisei, discipolul prorocului așteptând mantia aruncată.În colțul din dreapta avem o altă ipostază a lui Ilie, - aceea când stă în deșert. Din scenă lipsesc unele elemenete, conform ermimiilor: corbul care l-a hrănit pe Ilie în deșert și mantia din mâinile lui Elisei. În partea de jos, între cei doi, flori imense duc o existență nemotivată, dar prosperă. Inscripția este plasată în registrul superior într-o casetă cu fond alb.