Acești trei sfinți cu adevărat alcătuiesc o treime de slujitori, așa cum spune acatistul lor. Bucuria de a-i avea astăzi aproape este bucuria cea mai mare. Sfânta Mănăstire Sihăstria Putnei se îmbogățește atât de mult astăzi! După păstorirea celor trei părinți care au viețuit aici și care au umplut de lumină locul acesta și mănăstirea aceasta, la scurt timp, mănăstirea s-a desființat – după venirea stăpânirii austriece. După aproape 200 de ani iată, această mănăstire devine mult mai înfloritoare, pentru că se întorc aici viețuitorii vechi ai mănăstirii – și nu se întorc ca să se odihnească, ci se întorc ca să vegheze sfânta mănăstire, să se roage pentru sfânta mănăstire, pentru toți părinții de aici și pentru toți cei ce poposesc aici.

Iată, în aprilie 1990 s-a văzut o lumină mare la biserica de piatră care a fost construită prin grija acestor părinți. La pronaosul bisericii s-a văzut lumină, care apoi a înconjurat biserica. Săpându-se în locul acesta s-au găsit sfintele lor moaște. De la început s-a înțeles că nu sunt oseminte obișnuite ale unor viețuitori de aici, ci sunt sfinte moaște, așa cum sublinia Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii noastre în cuvântul său și cum vedem și noi. Sfintele moaște sunt galbene, și culoarea galbenă a sfintelor moaște arată sfințenia lor. De aceea, sfinții care s-au întors aici, acum ridicându-se din pământ, unde se aflau, sfintele lor moaște, odoarele lor scumpe, pline de harul Sfântul Duh. De acum înainte, ei n-au nevoie de odihnă, precum noi. Ei n-au nevoie de hrană precum noi, ei n-au nevoie să se adape cu apă, precum noi. Ci iată, ei sunt plini de daruri, ei s-au umplut de harul Sfântului Duh, sufletele lor sunt înaintea Tronului Preasfintei Treimi, înaintea Maicii Domnului. Sufletele lor s-au îmbrățișat cu sufletele celorlalți sfinți și harul cu care s-au îmbrăcat se întinde din cer, până la sfintele lor moaște.

Ei sunt neadormiți, ei veghează atunci când și noi veghem, dar și atunci când noi mai avem nevoie de somn, de odihnă. Cei ce trec din viața aceasta în viața lângă Dumnezeu fără supărare, fără noapte, fără foame, fără sete, dar hrănindu-se și adăpându-se neîncetat din Lumina harului lui Dumnezeu, aceștia sunt semenii noștri cei apropiați, frații noștri mai mari, care cu adevărat nu ne uită pe noi. Așa cum îngerii au fost așezați de Dumnezeu să fie slujitorii noștri și fiecare dintre noi, la Botez, primim un înger care să ne însoțească și să ne păzească, și sfinții, semenii noștri mai mari, biruitori, ne sunt aproape – pentru că ei s-au umplut de dragostea lui Dumnezeu. Iar dragostea lui Dumnezeu coboară până la noi, pe pământ și dragostea lui Dumnezeu ne ține pe toți în viață. Căci cu primul păcat ar trebui să și murim, dar numai dragostea lui Dumnezeu ne ține. Iată, sfinții ca prieteni ai lui Dumnezeu și frați mai mari ai noștri, când sunt chemați în rugăciuni nu zăbovesc, ci coboară îndată harul pe care l-au primit de la Dumnezeu la noi și ne învăluie și pe noi cu harul sfințeniei, al înțelepciunii, al dragostei, ai nădejdii, al puterii de a împlini și noi voia lui Dumnezeu, ca luptători pentru credință împotriva păcatului și împotriva răului, să ne încununăm și noi cum s-au încununat sfinții. Toți sfinții au primit o cunună – cununa vieții pe care trebuie s-o râvnească fiecare dintre noi. Această cunună a vieții este haina sfințeniei în care ei au fost îmbrăcați de Dumnezeu. Această haină a sfințeniei trebuie să o căutăm toți.

Mănăstirea Sihăstria Putnei are acum atâta bogăție prin cei trei sfinți, încât în fiecare zi de-am veni să căutăm pe sfinți să mijlocească pentru noi, ne-am umple de mai mari daruri duhovnicești. Fiecare zi trebuie să fie pentru noi un dar, de acum înainte, mai ales pentru cei care am participat la prima sărbătoare a Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Mănăstirea Sihăstria Putnei. Pe Sfântul Iacob Mitropolitul, pomenit ieri la Mănăstirea Putna și pe Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan să-i chemăm în fiecare zi în mijlocirea noastră. Ei astăzi ne-au îmbrățișat, s-au bucurat că am venit la praznicul lor. Casa lor este Cerul, dar casa lor este și această mănăstire în care ei s-au nevoit și, prin nevoința lor – rugăciunea, postirea și toată meditația lor către Dumnezeu – au câștigat cununa Vieții. Am venit, așadar, într-o casă sfântă a Sfinților Cuvioși ai Sihăstriei Putna. Ei, în chip nevăzut, pe toți ne-au îmbrățișat. Și când mergi în casa cuiva, dacă este gazdă bună, îți oferă ce are mai bun, ca să te simți bine în casa sa. Iată, în mănăstirea aceasta care găzduiește sfintele moaște ale Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan noi am primit cele mai frumoase, cele mai alese și sfinte daruri. Noi am primit aici arvuna vieții.

Sfinții ne-au umplut de har, de bucurie și de înțelepciune. Să rămânem cu aceste daruri, să nu le risipim niciodată, să ne bucurăm că ne-am întâlnit astăzi cu cetățenii Cerului care, pentru timpul pe care îl petrecem noi aici, devin și cetățeni ai pământului – dar cinstiți și preaslăviți. Și vin cu sfințenia de la Dumnezeu din Cer și ne-o dăruiesc nouă, ca să avem cu adevărat putere și înțelepciune, rugăciune vie și postire curată, nădejde tare și dragoste jertfelnică, ca să luptăm și noi, să ne întâlnim cu ei. Astfel, dar, deși aveam multe de făcut în Eparhia mea, sfinții m-au chemat aici. Sunt bucuros că la invitația Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Pimen am fost alaltăieri, ieri și azi în patria acestor sfinți care ne oferă nu numai ajutor ca mijlocire către Dumnezeu, ci personal ne oferă daruri duhovnicești. De aceea, să rămânem în comuniunea sfinților!

(Fragment din predica rostită de către Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului, la prima Liturghie săvârșită de ziua Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan de la Sihăstria Putnei - 16 mai 2017)