Marţi, 23 aprilie 2013, hramul Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din Botoşani, ora 10:30. Clopotele încep să bată puternic, iar cei peste o mie de credincioşi adunaţi la sărbătoarea lăcaşului de cult, ctitorit de Doamna Elena Rareş în anul 1551, îşi dau seama că Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a sosit la poarta bisericii. Atât oficialităţile locale şi judeţene prezente, cât şi preoţii slujitori îl întâmpină pe înaltul ierarh, iar pentru a marca bucuria momentului, mai multor porumbei albi li se dă drumul spre înaltul cerului. Cu toiagul într-o mână şi cu o cruce mare de lemn îmbrăcată în argint în cealaltă mână, cu greu făcând faţă mulţimii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei încearcă să binecuvânteze pe fiecare credincios în parte. După mai bine de 10 minute şi după doar câţiva metri parcurşi, IPS Teofan ajunge la baldachinul ce adăposteşte racla în care se află un fragment din moaştele Sfântului Mare Mucenic şi tămăduitor Pantelimon, se închină şi sărută racla cu moaştele mărturisitorului martirizat în acelaşi an cu Sfântul prăznuit al zilei, Marele Mucenic Gheorghe. Până la uşa de la intrarea în lăcaşul de cult, ce are deasupra o frumoasă icoană împodobită cu flori a Sfântului Gheorghe şi mesajul „Bine aţi venit!“, Înalt Preasfinţitul Părinte, însoţit de soborul slujitor şi binecuvântând mulţimea, mai face câteva minute bune. În interiorul bisericii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei se închină la vechea icoană a hramului şi la celelalte icoane, după care intră în altar, pentru a îmbrăca, conform rânduielii, veşmintele arhiereşti. Corul, format din elevi ai Seminarului „Sfântul Gheorghe“ din Botoşani, cântă „Cuvine-se cu adevărat“. Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite stă să înceapă.

Învingător versus „purtător de biruinţă“

Ora 11:00, curtea Bisericii „Sfântul Gheorghe“. Atât scena special amenajată în curtea bisericii pentru slujba arhierească a hramului, cât şi baldachinul ce adăposteşte racla în care se află un fragment din moaştele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon sunt îmbrăcate în culorile drapelului naţional. Odată începută Sfânta Liturghie a Darurilor mai înainte sfinţite, rândul de credincioşi ce aşteaptă cu răbdare să se închine la sfintele moaşte se subţiază, oamenii umplând în schimb, până la refuz, curtea bisericii. Din soborul slujitor, condus de IPS Mitropolit Teofan, fac parte, alături de parohul Bisericii „Sf. Gheorghe“, pr. Dumitru Mateciuc, şi arhim. Ioan Harpa, stareţul Mănăstirii Popăuţi, şi pr. Lucian Leonte, protopop al Protopopiatului Botoşani, alături de preoţi din împrejurimi. Corul cântă psalmii rânduiţi în Tipic, dă răspunsurile la ectenii, cântă „Doamne, strigat-am“, după care IPS Mitropolit Teofan face o ieşire cu cădelniţa. E deja ora 12:00, moment în care se citesc Apostolul şi Evanghelia rânduite.

În cuvântul de învăţătură, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei adresează tuturor celor prezenţi o întrebare: „Astăzi, Biserica noastră îl prăznuieşte pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, numit şi «Purtătorul de biruinţă». În lumea noastră obişnuită se afirmă adesea despre o persoană care a reuşit în viaţă că este un învingător. Dacă reuşeşte în afaceri, se spune că este un învingător. Dacă cineva reuşeşte în politică, de asemenea, se spune despre el că este un învingător. Dacă este un foarte bun sportiv şi primeşte multe cununi şi multe premii, acelaşi apelativ primeşte. Aşişderea şi în alte domenii - în artă, în literatură, în stiinţă-, se spune despre omul care a dovedit excelenţă în domeniu că este un învingător. Se poate însă oare spune şi în domeniul credinţei că o persoană este învingătoare?“. Răspunsul urmează imediat: „Credem că în domeniul credinţei, mai puţin se poate spune de cineva că este un învingător. Căci nu poţi avea o credinţă atât de tare şi de puternică, încât să te numeşti învingător în cele ale credinţei. Nu poate cineva să spună că are o credinţă atât de fierbinte, o smerenie atât de adâncă, o nădejde atât de neclătinată, încât să se afirme despre el că este un om învingător întru cele ale credinţei, ale nădejdii, ale rugăciunii, ale smereniei. Şi totuşi, numele pe care Biserica l-a oferit Sfântului Mare Mucenic Gheorghe este «Purtător de biruinţă», care, în limbajul comun, înseamnă învingător. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa. Învingătorul în această lume, în domeniile amintite şi în cele asemănătoare, se bizuie pe forţele sale, pe ştiinţa sa, pe antrenamentul său, pe isteţimea sa, pe relaţiile sale, şi prin propriile sale forţe, propriile sale puteri, reuşeşte să fie învingător. Pe de altă parte, purtătorul de biruinţă, chiar prin aceste cuvinte folosite «purtător de biruinţă», arată că biruinţa este a altcuiva. El doar poartă aceasta biruinţă, el doar şi-o însuşeşte, el doar mărturiseşte despre aceasta, dar biruinţa în sine aparţine altuia. Cui aparţine oare în domeniul credinţei biruinţa? Nu aparţine decât Aceluia singur, Unul Domn Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, fiindcă în esenţă, fundamental, Singurul Biruitor, Singurul Învingător cu adevărat este Domnul Hristos. Credinţa Bisericii arată şi mărturiseşte că prin pătimirea Sa şi prin învierea Sa din morţi, Domnul Hristos, Dumnezeu Adevărat şi Om Adevărat, a biruit moartea, a biruit întunericul, a biruit necredinţa, a biruit necunoaşterea, a biruit demonii, a biruit păcatele, a biruit tot ceea ce este urât şi rău în această lume. Iar Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, pe care îl prăznuim astăzi, împreună cu Sfântul Mucenic Pantelimon, împreună cu toţi sfinţii Bisericii au fost purtătorii de biruinţă, pe care a realizat-o, prin Cruce şi Înviere, Domnul Hristos. Nu poate să existe credinţă adevărată fără biruinţă asupra răului, întunericului, necredinţei şi necunoaşterii“.

Finalul slujbei şi continuarea luptei duhovniceşti

E în jur de ora 13:30. Slujba Sfintei Liturghii a Darurilor mai înainte sfinţite e pe sfârşite, dar nu şi răbdarea credincioşilor, care stau nemişcaţi în locul pe care fiecare şi l-a ales la început. După împărtăşirea copiilor şi a adulţilor spovediţi, are loc otpustul slujbei şi cuvintele de mulţumire şi de învăţătură ale părintelui protopop Lucian Leonte şi ale părintelui paroh Dumitru Mateciuc. Urmează încă un moment deosebit şi emoţionant: părintele botoşănean Daniel Dascălu, proaspăt numit preot de caritate al Spitalului Clinic Judeţean „Sfântul Spiridon“ din Iaşi, în urma unui concurs la care au participat încă 18 candidaţi, este hirotesit iconom stavrofor de către IPS Teofan. Sărbătoarea religioasă a hramului se încheie nu înainte ca mulţimea să formeze un lung rând până la poarta bisericii, aşteptând cu răbdare şi hotărâre să obţină, înainte de plecare, binecuvântarea Mitropolitului Moldovei şi Bucovinei.

Dacă-i întrebi pe credincioşii botoşăneni ce reprezintă pentru ei Biserica strămoşească, cu greu îţi vor spune ceva. Răspunsul îl poţi obţine însă participând la un hram al unei biserici din Botoşani sau la o slujbă oarecare din acest oraş. Firescul şi simplitatea comportamentului credincioşilor de aici în timpul slujbelor religioase, seninătatea şi bunătatea de pe chipurile lor şi dragostea faţă de cele sfinte îţi vor arăta că ei, asemenea Sfântului ce-i ocroteşte, Marele Mucenic Gheorghe, sunt nişte „purtători de biruinţă“ în lupta cu rătăcirea de la dreapta credinţă, în lupta cu părăsirea tradiţiilor sănătoase, în lupta cu dorinţa de a pune cele materiale deasupra celor duhovniceşti.