Războiul civil din Siria a fost precedat de o revoltă antiguvernamentală începută la 26 ianuarie 2011. Proteste pașnice au fost urmate de o represiune a Armatei Siriene, după care manifestațiile și actele de revoltă s-au extins în întreaga țară, la ele participând musulmani suniți (care reprezintă circa 73% din populația Siriei) religioși și laici, și membri ai minorităților, mai ales kurzi (musulmani suniți, dar nu arabi).

În iulie 2011, dezertori din armata siriană  au constituit  Armata Siriei Libere și au început să formeze unități de luptă. Confruntarea s-a transformat într-un război complex, care opune numeroși actori și implică puteri străine. Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO), care dispune de o vastă rețea de surse în Siria, într-un bilanț stabilit la 31 decembrie 2015, vorbește despre 260.758 de morți.

Într-o țară care număra circa 23 milioane de locuitori înainte de conflict, 13,5 milioane de oameni sunt afectați de război sau refugiați din calea acestuia, după cum indica Organizația Națiunilor Unite (ONU), la 12 ianuarie 2016.

Tot potrivit datelor ONU, aproximativ 486.700 de oameni trăiesc în regiuni asediate de armată sau de rebeli, în locuri unde zeci de persoane au murit din cauza lipsei de alimente și de asistență medicală.

Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiați, declara în iulie 2015, că 4,7 milioane de sirieni s‑au refugiat în afara țării, formând „cea mai mare populație de refugiați dintr-un singur conflict într-o generație”.

Cei mai mulți refugiați sirieni au ales Turcia. Din cei 2-2,5 milioane de sirieni aflați pe teritoriul Turciei, numai circa 250.000 sunt găzduiți în tabere, ceilalți instalându-se în marile orașe din țară.  În Liban sunt  aproximativ 1,2 milioane de refugiați sirieni, iar două treimi dintre aceștia trăiesc într-o „sărăcie extremă”, potrivit ONU. S-au înregistrat 630.000 de refugiați sirieni în Iordania, dar autoritățile locale estimează numărul lor la peste un milion. În Irak s-au refugiat 225.000 de sirieni, iar în Egipt 137.000.

Peste tot însă, refugiații se confruntă cu sărăcie, probleme de sănătate și tensiuni cu membrii comunităților locale, unde trăiesc în structuri provizorii și în condiții extrem de dificile.

În Siria, aproximativ 12% din totalul populaţiei erau creștini. Dintre aceștia, creștinii ortodocşi reprezentau cel mai numeros grup și din punct de vedere instituţional sunt reprezentaţi de către cea mai veche patriarhie ortodoxă, Patriarhia Antiohiei și a Întregului Orient.

În zonele din Siria ocupate de Califatul Islamic, mulți dintre creștini au fost forțați să-și abandoneze casele, dar nu toți au plecat. Conform ultimelor statistici, în nord-estul Siriei încă mai locuiesc aproximativ jumătate de milion de credincioși aparținând Patriarhiei Ortodoxe a Antiohiei şi a Întregului Orient, Bisericii Siriene Iacobite și celei Apostolice Armene.

Biserici și mănăstiri, monumente de o valoare istorică și culturală greu de evaluat, au fost distruse de teroriști, iar altele au fost vandalizate. Peste zece mii de creștini și-au pierdut viața (printre ei fiind și clerici, uciși cu multă cruzime), alții au fost răpiți, între aceștia fiind copii, preoți și însuși Preasfințitul Pavel, Mitropolit de Alep, fratele Preafericirii Sale Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient.

Însă la noi ajung puține informații. Al Jazeera raporta în luna iunie a anului 2016 uciderea de către rebeli a 19 tinere creştine. Din puţinele informaţii, fetele creştine făceau parte dintre copiii răpiţi şi ţinuţi în lagărele de concentrare. Conform unei mărturii a unei tinere salvate, situaţia din lagăre este cruntă pentru tinerii creştini: „Eram trezite înainte de răsăritul soarelui în fiecare dimineață și forțate să recităm rugăciuni islamice. Ne hrăneau cu resturile de la masa soldaţilor, iar apa cu care ne spălam era contaminată. Băieţii erau obligaţi să care armament, iar noi eram pozate şi expuse ca să fim vândute pe internet. Dacă nu ne cumpăra nimeni, eram dăruite soldaţilor jihadişti. Lagărele de formare implică activităţi zi și noapte, iar când nu era de muncă eram forțați să memorăm versete din Coran. Probabil fetele au fost ucise pentru că au refuzat învăţătura islamică. Ei nu stau la discuţii, au putere de moarte şi de viaţă!”, a povestit o tânără creştină siriană salvată, pentru publicaţia Christian Post.

Veștile care vin din acea parte de lume sunt îngrijorătoare pentru soarta creștinilor. Ultima mărturie este prezentată de către cotidianul Al Jazeera şi este cutremurătoare: un creştin scăpat din lagărele de concentrare din zona oraşului Alep a povestit chinul prin care a trecut în timpul răpirii.

Majed el-Shafie a relatat cum primea zilnic un „tratament de lepădare de Domnul Hristos”, aplicat de fanaticii musulmani: „La început mi-au ras capul, turnau peste mine apă cu gheaţă, apoi fierbinte şi iar rece, asta în fiecare zi, la oră fixă. Apoi m-au tăiat şi au pus sare pe răni, m-au electrocutat şi îşi stingeau ţigările de mine… Încercarea cea mare a fost atunci când au adus în celulă mai mulţi câini, pe care i-au eliberat cu scopul ca eu să le devin hrană. M-am pitit într-un colţ, ferind capul şi pieptul. Am închis ochii şi m-am pregătit de durere şi agonie. Dar minune, câinii au venit şi s-au așezat lângă mine. Au adus alt grup de câini. Dumnezeu şi pe aceia i-a îmblânzit. Dar nu şi pe oameni, căci au urmat zile cumplite de bătăi…”. Sunt cuvintele unui om care nu şi-a lepădat credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos. Iar credinţa i-a fost răsplătită, prin trăirea minunii de a vedea cum câinii care trebuiau să îl sfâşie s-au îmblânzit doar în câteva momente.

Situația în care își desfășoară viața de zi cu zi creștinii din Siria este calea unui martiriu trecut sub tăcere de marile agenții de presă.

__________________

Preafericitul Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei şi al Întregului Orient se află, începând de astăzi, într-o vizită oficială în România, la invitația Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Întâistătătorul Bisericii din Antiohia va participa la evenimentele dedicate împlinirii a 300 ani de la moartea martirică a Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, precum şi a 550 ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna.