Sute de credincioşi ieşeni au participat ieri, în prima duminică din Postul Naşterii Domnului, la slujba Sfintei Liturghii oficiată de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în Catedrala mitropolitană din oraş. Răspunsurile la strană au fost date de Corul „Sanctus“ al Catedralei. După rostirea Sfintei Evanghelii, arhim. Dosoftei Şcheul, mare eclesiarh al Catedralei mitropolitane din Iaşi, a citit Pastorala Sfântului Sinod „2012 - Anul omagial al Tainei Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor în Patriarhia Română“, aceasta menţionată şi în cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii de IPS Teofan: „Din cuvântul de învăţătură pe care membrii Sfântului Sinod al Bisericii noastre l-au trimis în parohiile şi în mănăstirile Patriarhiei Române, am înţeles că viaţa creştinească şi credinţa noastră în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii, se arată nu numai prin mărturisirea acestui fără de tăgadă adevăr, ci şi prin faptul că iubirea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni trebuie să se arate în modul cel mai concret cu putinţă. Între noi sunt nenumăraţi bolnavi trupeşte, care au nevoie de zâmbetul nostru, de mângâierea noastră, de cuvântul, de pâinea şi de cercetarea noastră. Dumnezeu să răsplătească pe cei dintre dumneavoastră care vă îngrijiţi de cei bolnavi din familie, dar şi de cei care sunt părăsiţi dintr-o pricină sau alta“.

Slujbă de pomenire pentru mitropolitul Teoctist I al Moldovei

La finalul Sfintei Liturghii, soborul slujitor a săvârşit o slujbă de pomenire pentru mitropolitul Teoctist I al Moldovei, trecut la Domnul în data de 18 noiembrie 1478 şi înmormântat în pridvorul Mănăstirii Putna. Cu acest prilej, IPS Teofan a evocat câteva crâmpeie din viaţa vrednicului mitropolit: „Astăzi (ieri, n. red.) facem pomenirea marelui mitropolit al Moldovei Teoctist, care a murit în data de 18 noiembrie 1478, după ce a păstorit peste 30 de ani, din Cetatea de Scaun a Sucevei, Mitropolia Moldovei, care atunci se întindea din Codrii Cosminului, la nord de Cernăuţi, până la Marea Neagră, de la Munţii Carpaţi până spre mult tulburata şi agitata Transnistrie de astăzi. Acest mitropolit l-a uns domn pe marele voievod al Moldovei, Ştefan cel Mare şi Sfânt, căruia i-a fost sfetnic de taină şi căruia i-a fost alături atât la victoria oastei moldovene de la Podu Înalt de la 1475, cât şi în anul următor la Războieni, când peste 10.000 de oşteni moldoveni au dat tributul lor de sânge pentru apărarea ţării şi ale căror oseminte binecuvântate se află şi astăzi şi se mai păstrează în subsolul bisericii Mănăstirii Războieni. Plecând la cele de veci în anul mântuirii 1478, mitropolitul Teoctist al Moldovei îşi odihneşte trupul întru aşteptarea Învierii în pământul Moldovei şi, cu certitudine, acolo în slava Preasfintei Treimi, se gândeşte la noi, cei rămaşi astăzi pe valea plângerii acestei lumi, chemaţi să avem aceeaşi determinare în apărarea dreptei credinţe, în apărarea valorilor neamului, în mărturisirea Evangheliei şi în apărarea familiei, ca vrednicul şi marele mitropolit“.