Astăzi, 14 octombrie 2022, în ziua de prăznuire a Ocrotitoarei Moldovei, slujba Sfintei Liturghii a fost oficiată, începând cu ora 09.00, pe podiumul amplasat pe Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt, în dreptul altarului Catedralei Mitropolitane de un sobor de ierarhi, preoți și diaconi. Soborul arhiereilor a cuprins atât ierarhi din diferite eparhii ale țării, cât și din străinătate: Înaltpreasfinţitul Părinte Gheorghios, Mitropolit de Kitrus, Katerini şi Platamonas; Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iaşilor şi Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei; Înaltpreasfinţitul Părinte Naum, Mitropolit de Ruse; Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei; Înaltpreasfinţitul Părinte Petru, Arhiepiscopul Chişinăului, Mitropolitul Basarabiei şi Exarhul Plaiurilor; Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Arhiepiscopul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale; Înaltpreasfinţitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului; Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos; Preasfinţitul Părinte Agathonic, Episcop de Arusha şi Tanzania Centrală; Preasfinţitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum; Preasfinţitul Părinte Ignatie, Episcopul Huşilor; Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei; Preasfinţitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți; Preasfinţitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud; Preasfinţitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei şi Călăraşilor; Preasfinţitul Părinte Galaction, Episcopul Alexandriei şi Teleormanului; Preasfinţitul Părinte Sebastian, Episcopul Slatinei şi Romanaţilor; Preasfinţitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului; Preasfinţitul Părinte Nestor, Episcopul Devei şi Hunedoarei; Preasfinţitul Părinte  Ieronim, Episcopul Daciei Felix; Preasfinţitul Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei; Preasfinţitul Părinte Nichifor Botoşăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iaşilor; Preasfinţitul Părinte Benedict Bistriţeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului; Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei; Preasfinţitul Părinte Damaschin dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților; Preasfinţitul Părinte Timotei Sătmăreanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureşului şi Sătmarului.

Predica Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Gheorghios, Mitropolit de Kitrus, Katerini şi Platamonas

În cadrul Sfintei Liturghii din ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Parascheva au slujit la Iași ierarhi din Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, atât din stânga, cât și din dreapta Prutului, din ţară şi din străinătate, dar și episcopi din Grecia, Bulgaria, Siria şi Tanzania (Africa). Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Gheorghios, Mitropolit de Kitrus, Katerini şi Platamonas, a rostit predica pe care o transmitem mai jos:

Unul dintre cele mai frumoase obiceiuri ale creştinilor, încă din cele mai vechi timpuri, sunt pelerinajele, adică vizitele la lăcaşurile, mănăstirile şi la locurile sfinte, spre a primi binecuvântare prin sfintele icoane şi moaşte ale Sfinţilor sau prin comemorarea de evenimente duhovniceşti care s-au petrecut într-un anumit loc .

Asa se întamplă în fiecare an şi aici, la Iasi. Cu toţii am venit, unii de aproape şi alţii de departe, ca pelerini ai Sfintei Parascheva din Epivata,  protectoarea spirituală a cetăţii Iaşilor şi ocrotitoarea noastră a tuturor. Pelerinajul nostru devine, astfel o mărturie a dispoziţiei noastre lăuntirice, de a ne întări în credinţă din credinţa pe care a avut-o Sfintei Parascheva în Dumnezeu şi de a umbla în viaţa noastră după exemplul ei.

Iubiţi pelerini, iubiţi credincioşi,

Evanghelia ne arată adevăratul sens al pelerinajului şi al pelerinului. Pelerinajul este mai mult decât o acţiune legată de un loc anume. Are drept ţintă modulul creştin de vieţuire al omului în Biserică, felul în care fiecare dintre noi îl vede pe Dumnezeu şi felul în care Dumnezeu ne vede pe noi. Pelerinajul este legat de un mod de a fi pe care Dumnezeu Îl doreşte de la noi. În acest sens Mântuitorul Iisus Hristos o încredinţează pe femeia samarineacă că: „vine ceasul şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr” (Ioan 4, 23), şi că Tatăl astfel de închinători îşi doreşte.

Iisus Hristos ne descoperă dimensiunea esenţială a pelerinajului creştin. Locul este şi el important, după cum Ierusalimul era şi este important, dar ceea ce contează este mobilul şi conţinutul care se urmăreşte prin pelerinaj. Acestea au de-a face, cum putem înţelege din cuvintele Mântuitorului Hristos, cu trei dimensiuni: Duhul, Adevărul şi voia Tatălui. Accentul, cade aşadar, nu pe pelerinajul în sine, ci pe temeiul şi fondul acestuia. Săvârşim noi, deci, un pelerinaj al duhului, al adevărului, al recunoaşterii şi urmării voinţei divine? Dacă da, atunci fiecare, poate purta un anume loc de pelerinaj în interiorul său, câtă vreme trupul şi existenţa noastră întreagă se arată a fi temple ale Duhului Sfânt. Dar dacă urmărim locul şi forma exterioară a pelerinajului, la oricât de multă sfinţire am participa, ea nu lucrează în noi transformator. Asta nu înseamnă, însă, că locul nu are importanţă, unicitate, caracter sacru. Însă nici un loc sfânt şi nici un sfânt, cum este Sfânta Parascheva aici la Iaşi, nu ne poate ajuta, dacă nu trăim după voia lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, prezenţa Duhului Sfânt în noi şi închinarea spirituală pe care o aducem lui Dumnezeu nu se realizează dispreţuind realitatea materială. Pelerinajul nostru la Sfânta Parascheva, nu separă materialul de spiritual, realitatea trupească de cea sufletească, cele trecătoare de cele veşnice. Aceasta întrucât pelerinajul lui Dumnezeu către noi, prin venirea Fiului lui Dumnezeu în trup omenesc, vizează întreaga noastră fiinţă. Iisus Hristos se întrupează şi sfinţeşte omul ca o singură realitate. În acest sens în Biserică, noi nu ne rugăm lui Dumnezeu doar în ascuns, în taina sufletelor noastre, ci aprindem lumânări, inspirăm tămâie ca simbol al bunei-miresme dumnezeieşti, ascultăm cântându-se psalmi, ne împărtăşim dintr-O Singură Pâine şi dintr-Un Potir de obşte. Aşadar, pelerinajul creştin se referă şi la trup şi la suflet, iar toate se fac spre unirea în Duh şi în Adevăr cu Dumnezeu Izvorul sfinţeniei.

Iubiţi fraţi în Hristos,

Pelerinajul ca scop în sine nu ne mântuieşte. Printr-un astfel de pelerinaj noi nu putem depăşi însuşirile, legăturile şi limitele noastre fireşti, neamul şi originea noastră, tradiţiile şi cultura specifică fiecărui neam.

Credinţa creştină mărturiseşte că mântuirea unui suflet se face prin:

• Prezenţa lui Dumnezeu în noi.
• Acceptarea şi participarea în mod activ la chemarea Lui de a deveni fii Lui.
• Alegerea de a-L trăi pe Dumnezeu ca prioritate în vieţile noastre.
• Hotărârea de a ne încrede în El şi de a ne pune păcatele la picioarele Lui.

Acestea se realizează, însă, când ne închinăm lui Dumnezeu în Duh şi în Adevăr. Iar acest Adevăr nu este o idee, nici o filozofie, nici o realitate obiectivă din domeniul cunoaşterii strict omeneşti, ci este Persoană. Este Iisus Hristos Însuşi: „Calea, adevărul şi viaţa” (In 14, 6). Acest Adevăr nu este dobândit de minte şi nici nu este rezultatul vreunei lucrări exclusiv raţionale. Adevărul este trăit ca taină a comuniunii nu numai cu Dumnezeu, ci şi cu fiinţele create „după chipul Său” (Facere 1, 26), adică cu oamenii.

Iubiţi credincioşi,

Pelerinajul autentic se împlineşte prin moartea patimilor, a egoismului şi a sentimentului că totul se abordează prin cunoaştere raţională. Învierea duhovnicească a fiinţei umane, aşadar, se face atunci când omul iubeşte şi se împărtăşeşte de darul Adevărului, adică darul lui Hristos pentru ca El să locuiască în noi şi noi toţi să fim fiii Săi. Se realizează dacă ne închinăm lui Dumnezeu în Duh, adică dacă dorim să împlinim şi să trăim voia lui Dumnezeu în viaţa noastră.

Iar voia lui Dumnezeu în viaţa noastră se împlineşte:

• Dacă ascultăm şi păzim Evanghelia, care devine indicatorul parcursului nostru duhovnicesc.
• Dacă cultivăm cele patru virtuţi creştine: iubireaa, rugăciunea, smereniea, discernământul.
• Dacă ne încredem în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.
• Dacă ne iubim aproapele.
• Dacă suntem gata să ne izbăvim de egoism.

Iubiţii credincioşi,

Adevăraţii pelerini sunt mai mult decât simpli călători la locurile sfinte, căutători ai cuvintelor sfinţilor sau cinstitori de icoane şi de sfinte moaşte. Adevăraţii pelerini nu sunt cei care ajung la autosuficienţă datorită sfinţeniei altora. Devenim adevăraţi pelerini atunci când ne străduim să lucrăm la propria noastră curăţire şi sfinţire a vieţii. Iar aceasta nu se împlineşte doar prin respectarea formelor exterioare creştine, ci mai ales prin trăirea unei comuniuni autentice cu Dumnezeu. Dacă inima noastră nu se odihneşte cu adevărat în chipul de închinare pe care Dumnezeu îl cere, nu ne folosim duhovniceşte. Suntem chemaţi, aşadar, să nu ne limităm doar la închinarea la sfintele moaşte şi sfintele icoane. Ci mai mult decât atât, viaţa bisericească, viaţa după Dumnezeu este autentică atunci când dă naştere credincioşilor transformaţi prin harul Învierii şi al Iubirii, pe calea Adevărului însuşi care este Hristos!

Fie ca şi noi să devenim, cu harul lui Dumnezeu şi prin mijlocirile Sfintei Parascheva, oameni înviaţi şi preschimbaţi în Duhul cel Sfânt spre marele pelerinaj al Împărăţiei lui Dumnezeu, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Distincţia „Crucea Sfântului Iosif cel Milostiv” oferită unor persoane implicate în ajutorarea refugiaților din Ucraina

La finalul slujbei, Părintele Mitropolit Teofan a invitat şi a premiat pe scenă mai multe persoane care s-au implicat anul acesta în sprijinirea refugiaţilor ucraineni, ţinând cont de contextul actual.

Este vorba despre părintele Marcel Bobârcă care a fost invitat de către IPS Mitropolit Teofan pe scena amenajată în curtea Catedralei Mitropolitane din Iaşi. Părintele Marcel a fost hirotonit preot în anul 1997 pentru Parohia Bogdana, Protopopiatul Huşi, în prezent fiind preot paroh la Parohia Sculeni. Are împreună cu doamna preoteasă Mihaela un copil, pe Cristian, în vârstă de 24 ani, student în ultimul an de studiu la Facultatea de Medicină. Doamna preoteasă este cadru didactic. Împreună cu elevii de la şcoala unde predă au scris mesaje şi au desenat pentru copiii refugiaţi. Aceste desene şi mesaje, scrise în limba română, engleză şi ucrainiană, au împodobit pereţii punctului de primire refugiaţi, aducând zâmbete şi descreţind frunţile celor întristaţi. Motivaţia părintelui de a sta în vamă a fost durerea celor pe care-i vedea fugind din calea războiului cu o maşină în care au pus doar ce au apucat... O amintire pe care părintele declară că nu o va putea uita este legată de o familie din ţinutul ucrainean Herson. Atunci când a primit o cartelă telefonică, băieţelul în vârstă de 5 ani al acelei familii a luat-o din mâna mamei şi a ascuns-o sub hăinuţa lui „ca să nu le-o ia cei cu războiul”.

A doua persoană invitată pe scena unde s-a slujit Sfânta Liturghie a fost părintele Costel Rumega, hirotonit preot în anul 2003, pentru Parohia „Sfinţii Voievozi” Gherghel, Protopopiatul Dorohoi, în prezent preot la Parohia „Sfântul Nicolae” din Rădăuţi Prut, Protopopiatul Darabani. Împreună cu doamna preoteasă Mihaela Rumega, de profesie învăţătoare, au trei copii: gemenii Tudor Constantin şi Eduard Mihai, în vârstă de 14 ani, şi Luca Alexandru, în vârstă de 7 ani. În clipele cele mai grele, întreaga familie a venit în sprijinul refugiaţilor din vamă. Motivaţia părintelui şi a familiei sale vine din preocuparea pe care o are faţă de cei năpăstuiţi. Trebuie menţionat că Parohia Rădăuţi Prut a fost inundată de mai multe ori, dar cel mai greu moment în zonă s-a înregistrat în 2008 când au fost distruse complet de ape 120 de case, iar alte 20 au fost avariate. Credincioşii fără adăpost au fost atunci ajutaţi prin implicarea deosebită a părintelui. Anul acesta, în vamă, părintele Costel a trecut prin stări sufleteşti de nedescris: a văzut oameni bolnavi de cancer, persoane cu deficienţe fizice, maşini ciuruite de gloanţe, bunici şi femei cu copii care au plâns împreună, trăind alături de ei momente de grea încercare, ajutându-i pe fiecare în parte.

„Noi nu o să vă uităm niciodată!”

Deasemenea, a fost invitat pe scena unde s-a slujit Sfânta Liturghie şi părintele Mihai Haraga, hirotonit preot în anul 2005 şi numit paroh în Bădiuţi-Ştefăneşti. În prezent, slujeşte la Parohia „Sfântul Gheorghe” din Ştefăneşti-Târg, Protopopiatul Săveni. Împreună cu doamna preoteasă Mariana au trei copii: Teodora Elena, în vârstă de 15 ani, şi gemenii Andrei şi Ştefan, în vârstă de 11 ani. Doamna preoteasă este angajată la Poliţia de Frontieră din Vama Stânca, fiind alături de părintele la ieşirile din tură, contribuind foarte mult la buna gestionare a crizei refugiaţilor: traducea, oferea hrană, caza şi forma grupuri pentru transport în alte locaţii. În ajutorarea refugiaţilor, crezul părintelui a fost acesta: „Nu putem noi, oameni simpli, să luptăm cu tot răul din lume. Dar putem, acolo unde am fost lăsaţi de Dumnezeu, să întindem mâinile pentru a ajuta. Şi, dacă toţi vom face asta, întreaga lume va fi un lanţ de mâini care ajută, un lanţ de bunătate şi iubire.” O mărturie a unei familii refugiate care l-a impresionat pe părintele Mihai a fost aceasta: „Voi nu o să ne mai ţineţi minte pentru că ajutaţi zilnic zeci de refugiaţi, dar noi nu o să vă uităm niciodată!”

Pe scenă a urcat şi părintele Oleg Petrov, preot din anul 1996. În prezent slujeşte într-o suburbie a oraşului Odessa. Împreună cu doamna preoteasă Elena au trei copii: Nazar, în vârstă de 26 ani, Roman, în vârstă de 24 ani, şi Taisia, în vârstă de 22 ani. Doamna preoteasă este acum în Ucraina unde face voluntariat pentru refugiaţi. Faptul că în regiunea şi oraşul Odessa sunt mai mult de 300.000 de cetăţeni români care nu pot fi lăsaţi reprezintă motivaţia de suflet a părintelui. În toată această perioadă, a ajutat 16.000 de refugiaţi pentru a fi locaţi în diverse oraşe din ţara noastră. La parohia sfinţiei sale se aduc alimente şi se găteşte atât pentru români, cât şi pentru ucrainieni, precum şi pentru soldaţi. În această perioadă a „colecţionat” în memoria sa „un million de poze despre care aş putea scrie foarte multe cărţi”. Dintre toate acestea, nu va uita niciodată imaginea grupului de copii refugiaţi răniţi care au fost şi sunt încă trataţi la Sighişoara.

În vamă, timp de 80 de ore fără întrerupere

O altă invitată a IPS Părinte Mitropolit Teofan pe scena amenajată în curtea Catedralei Mitropolitane din Iaşi a fost doamna Valentina Haidău din Iaşi. Deşi pensionară, este o persoană extrem de activă şi dedicată celor aflaţi în suferinţă. A lucrat mult în domeniul comercial, apoi 18 ani în Italia. Are doi copii şi se bucură de patru nepoţi. Cu toţii sunt fie salariaţi, fie la şcoală: Gabriel, în vârstă de 45 ani, şi Roxana, în vârstă de 37 ani, cu nepoţii Silviu (24 ani), Laura (21 ani), Eliza (14 ani) şi Cristian (7 ani). Pentru a veni în sprijinul ucrainenilor, a stat la un moment dat în vamă timp de 80 de ore neîntrerupt. Era perioada în care se stătea în vamă și ziua și noaptea. Când s-a trecut pe program dimineață-seară, a asigurat deseori zilnic prezenţa şi câte o săptămână. Atunci când un voluntar a avut o problemă, a preferat să renunțe de fiecare dată la confortul ei. A fost impresionată de mamele refugiate care, în frigul din vamă, se chinuiau, pe mese improvizate sau pe capotele mașinilor, să schimbe sau să își hrănească copilașii.

„Nu este o armă mai importantă decât rugăciunea”

Familiile amintite mai sus au primit fiecare în dar câte o Biblie, o diplomă de recunoştinţă şi distincţia „Crucea Sfântul Iosif cel Milostiv”.

Spre finalul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a adresat un scurt cuvânt de învăţătură în care a subliniat importanţa rugăciunii în contextul vremurilor actuale: „Nu este o armă mai importantă decât rugăciunea. Iar dumneavoastră ştiţi prin propria experienţă acest lucru. De aceea, pe lângă rugăciunea pe care o adresaţi lui Dumnezeu pentru dumneavoastră, pentru membrii familiei, amintiţi-vă seara la rugăciune de chipul celor care-au căzut sub bombe, de mamele lor de-acasă, de soţii şi de pruncii lor. O rugăciune, o metanie, un psalm din dumnezeiasca Psaltire pot aduce mult, chiar foarte mult, pentru cele care se întâmplă acolo, rugându-L pe Dumnezeu să vină cu mâna sa ocrotitoare, apărându-ne şi pe noi, şi pe ei de urgia cea nemiloasă a războiului.”

Anul trecut, în contextul anului omagial al pastoraţiei românilor din afara României, Părintele Mitropolit Teofan a premiat patru familii care cunosc ce înseamnă să trăieşti în afara graniţelor ţării şi care pun, mai presus de toate, păstrarea şi mărturisirea dreptei credinţe. În anul 2020, au fost oferite mai multe premii unor medici care activează, cu multă jertfelnicie, în domeniul sanitar, dar şi unele distincţii post-mortem unor cadre medicale care au trecut la Domnul, slujind cu devotament aproapelui din prima linie a luptei împotriva pandemiei.

Aducem mulțumiri tuturor instituțiilor locale şi centrale care au sprijinit şi anul acesta buna organizare a hramului de la Catedrala Mitropolitană din Iaşi. Ne rugăm şi nădăjduim ca Bunul Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, să ne ţină pe toţi în pace!

(Biroul de presă al Arhiepiscopiei Iaşilor)