„Înălţată ca biserică de mănăstire şi închinată Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, ctitoria domnitorului Constantin-Şerban Basarab (1654-1658) şi a lui Radu Leon Voievod. (1664-1669), a fost zidită pe locul unei mai vechi biserici de lemn, construită de Oprea Iuzbaşa, şi a fost sfințită la 6 mai 1658, în Duminica Tuturor Sfinților, de către Patriarhul Macarie al Antiohiei, împreună cu Mitropolitul Ștefan al Ungrovlahiei, episcopul Dionisie al Râmnicului și Serafim al Buzăului.

Radu Leon Voievod, prin hrisovul din 8 iunie 1668, a tocmit şi a aşezat ca să fie Sfântă Mitropolie ţării, cum iaste şi cea din Târgovişte, devenind astfel maica tuturor bisericilor Valahiei, unde a avut loc ungerea domnilor - cel dintâi, dintre ei fiind Sfântul Martir Constantin Brâncoveanu, iar ultimul Alexandru Ioan Cuza -, precum şi încoronarea primilor regi ai României, Carol I şi Elisabeta, la 10 mai 1881. Tot în acest sfânt locaş, care a devenit, la 10 ani de la ctitorire, Catedrală Mitropolitană (1668), iar după alţi aproximativ 260 de ani, Catedrală Patriarhală (1925), s-au petrecut cele mai importante evenimente bisericeşti ale ţării noastre: Sfinţirea Marelui Mir (începând cu 25 martie 1882), lecturarea Tomos-ului de recunoaştere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române (25 aprilie 1885), solemnităţi de instalare a multor mitropoliţi, ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie (1925), iar din anul 1925, întronizarea patriarhilor României, hirotonii de arhierei şi numeroşi clerici, evenimente bisericeşti şi politice ale Ţării Româneşti şi mai târziu ale României.

În ultimii 90 de ani, Catedrala Patriarhală s-a bucurat de atenţia, purtarea de grijă şi binecuvântările întâistătătorilor Bisericii Ortodoxe Române. Primul Patriarh, Miron Cristea, şi cel de-al şaselea, Daniel Ciobotea, au fost preocupaţi în mod special de restaurarea ei. Amplele şantiere din anii 1932-1935 şi 2008 au înno­it haina bătrânei zidiri, dându-i un plus de strălucire prin importantele lucrări de consolidare, restaurare şi înfrumuseţare.

În acelaşi timp, Patriarhii României au avut permanent în vedere proiectul mai vechi al construirii unei Catedrale a Neamului Românesc, care s-a concretizat abia în anul 2007, când a fost sfinţit locul rânduit pentru înălţarea sfântului locaş, fiind începute apoi lucrările propriu-zise de zidire a Catedralei închinate Slăvitei înălţări la Cer a Domnului şi Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României. în Catedrala Patriarhală de pe Dealul Podgorenilor (Dealul Mitropoliei sau Coli­na Bucuriei cum a mai fost numită), începând cu anul 1925, patriarhi, arhierei, preoţi şi diaconi, împreună cu mulţi credincioşi l-au adus lui Dumnezeu laudă şi mulţumiri, pentru binefacerile primite şi l-au cerut ajutorul. Slujbe înălţătoare, rugăciuni fierbinţi, măiestrite cântări psaltice şi corale, măreţe ceremonii oficiale, şi laudele zilnice au răsunat permanent între zidu­rile încărcate de mărturii sfinte şi istorii zbuciumate...

Paginile acestei cărţi se adaugă altora care au apărut în ultima vreme şi care încearcă să pună în lumină istoria Catedralei Patriarhale din Bucureşti, în această lucrare se vorbeşte mai puţin despre istoria zidirilor şi mai mult despre slujitorii care au însufleţit-o în decursul vremii. Nu există pretenţii că avem de-a face cu o lucrare exhaustivă. Dimpotrivă, considerăm că acesta este abia un început, un proiect care trebuie continuat şi aprofundat în viitor printr-o cercetare atentă.

În paginile cărţii se vor întâlni imaginile văzute din punct de vedere eclesiastic ale unor cunoscuţi ierarhi, dar şi ale multor slujitori de rang mai mic. Prezentul proiect s-a realizat pe o perioadă de aproximativ cinci ani, timp în care am cercetat în arhive, documente vechi, am întrebat pe unii slujitori mai vârstnici şi pe unii mai tineri. în unele cazuri informaţiile sunt sărace, fotogra­fiile lipsesc, iar datele parcă nu se leagă. Dincolo de unele aspecte pe care doar cunoscătorii şi ostenitorii unui astfel de demers le cunosc şi înţeleg, am reuşit totuşi, măcar în parte, să adun câteva date şi să le aşez în pagină.

Mulţumesc în mod deosebit, celor care mi-au înlesnit accesul în arhive ori au găsit informaţii în lucrări de specialitate. Adresez mulţumiri celor care au oste­nit în anii din urmă şi au alcătuit dicţionare, enciclopedii, monografii şi studii de Istoria Bisericii Ortodoxe Române şi care fac referire la istoria Catedralei Patriarhale. Mulţumesc vieţuitorilor din marile şi vestitele mănăstiri ale ţării care au găsit amănunte despre slujitorii Catedralei Patriarhale şi mi le-au oferit cu bunăvoinţă.

Sunt recunoscător celor care m-au ajutat şl sprijinit, în mod deosebit adresez cuvinte de gratitudine ostenitorilor de la Biblioteca şi Arhiva Sfântului Sinod, dar şi de la Mănăstirile Stavropoleos, Neamţ, Cernica, Căldăruşani, Agapia, Văratec, Radu-Vodă, Samurcăşeşti-Ciorogârla, Dealu, Sinaia, Ghighiu, Cozia precum şi ostenitorilor de la cotidianul Ziarul Lumina. închin această smerită lucrare ierarhilor, preoţilor şi diaconilor care au împo­dobit, cu trăirea şi slujirea lor, Catedrala Patriarhală din Bucureşti, locaş afierosit Sfinţilor împăraţi Constantin şi Elena.

Întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a dedicat anul 2013 cinsti­rii celor doi Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi Elena, ocrotitorii Catedralei Patriarhale, sunt bucuros de apariţia acestei lucrări, tocmai în acest an omagial. (Din Prolog)

(Sursa: basilica.ro)