Mesajul Părintelui Patrariah Daniel la final de Hram 2026: La asemănarea cu Dumnezeu trebuie să participăm prin voință, strădanie și efort!

Arhiepiscopia Bucureştilor

Mesajul Părintelui Patrariah Daniel la final de Hram 2026: La asemănarea cu Dumnezeu trebuie să participăm prin voință, strădanie și efort!

În cuvântul rostit la finalul hramului de la București din 2026, Părintele Patriarh Daniel a reamintit rolul Sfinților ca mijlocitori și modele de viețuire creștină.

Iubiți credincioși și credincioase, dragi pelerini,

Mulțumim lui Dumnezeu pentru această sfântă și dumnezeiască Liturghie săvârșită în sobor de 45 de ierarhi, membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Bucuria mare este că Sfinții lui Dumnezeu sunt și prietenii Lui, sunt învățători ai noștri și rugători pentru noi. De aceea, cinstirea lor este, așa cum am spus, izvor de pace și bucurie, de sănătate și binecuvântare.

În mod deosebit, anul acesta, la hramul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, au fost aduse și sfintele moaște ale Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Mănăstirea Pasărea, care a trecut la Domnul în anul 2014. Este cea mai apropiată de noi dintre toți sfinții canonizați de Biserică. Tatăl ei trăiește și două surori au fost prezente la proclamarea locală a canonizării ei la Mănăstirea Pasărea.

Aceasta ne arată că un Sfânt din secolul al XIV-lea, când s-a dezvoltat în Muntele Athos și în țările balcanice o puternică mișcare isihastă a rugăciunii minții sau a rugăciunii inimii, rugăciune pe care a practicat-o și Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, și o sfântă din secolul al XXI-lea, Sfânta Cuvioasă Elisabeta de la Pasărea, din timpuri diferite și din contexte sociale diferite, sfinții sunt întotdeauna alături de credincioșii care Îl iubesc pe Hristos și doresc să împlinească voia Lui în viața lor. Această Sfântă ne arată că sfințenia este posibilă în orice vreme și în orice loc, deoarece sfințenia nu depinde de loc, de timp, de rangul social sau de situația din comunitate, ci de relația noastră cu Dumnezeu, Cel Unul Sfânt. De aceea Mântuitorul ne spune: „Fiți sfinți, precum Tatăl vostru din ceruri sfânt este”.

Sfinții ne ajută să împlinim chemarea aceasta pe care a primit-o omul de la începutul lumii: când Adam și Eva au fost creați după chipul lui Dumnezeu, dar proiectul a fost și „după asemănare”. Dumnezeu a zis: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră” (Facerea 1, 26). Acesta era proiectul.

Acest plural misterios, „Noastră”, este interpretat de Sfinții Părinți ca fiind prezența Sfintei Treimi. Sfântul Vasile cel Mare zice „a spus după asemănarea Noastră ca tu să recunoști pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh”. Deci noi suntem creați după chipul Sfintei Treimi, după chipul unei comuniuni eterne de viață și iubire.

De aceea, omul este o ființă comunională, care se realizează doar în comuniune cu Dumnezeu și cu semenii. Însă Sfânta Scriptură, în Cartea Facerii, după ce a fost creat omul, zice: „Și l-a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; bărbat și femeie i-a făcut” (Facerea 1, 27). Nu a mai spus și „după asemănare”. Iar Sfântul Vasile cel Mare, în omilia sa despre crearea omului, întreabă: „Oare a uitat Duhul Sfânt? Căci a zis: «Să facem om după chipul și asemănarea Noastră». Și atunci de ce Scriptura a spus doar că l-a făcut după chipul Lui?”. Și Sfântul Vasile explică: Omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, dar la asemănarea cu Dumnezeu trebuie să participe și el prin voință, prin strădanie, prin efort, prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu. Deci toți oamenii sunt creați după chipul lui Dumnezeu, adică sunt persoane înzestrate cu rațiune, voință liberă și sentiment sau capacitate de a iubi.

Însă la asemănarea cu Dumnezeu au ajuns numai cei care au conlucrat cu Dumnezeu, care au lucrat împreună cu harul Duhului Sfânt. Și aceștia sunt sfinții. Deci sfinții sunt cei care au ajuns la asemănarea cu Dumnezeu.

De aceea, într-o cântare de la strană se spune că „întru tine, Părinte, s-a mântuit”, adică s-a împlinit cel „după chip”, pentru că a ajuns la asemănarea cu Dumnezeu, prin Har. Deci noi, când primim Harul la Botez, îl primim pentru ca să ajungem la asemănarea cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt, Cel Blând, Cel Milostiv, Cel Bun.

De aceea, smerenia, bunătatea, blândețea și milostenia, în mod deosebit, ne fac asemenea cu Dumnezeu Cel Milostiv. Deci tuturor le este dat în dar chipul lui Dumnezeu și chipul lui Dumnezeu în om are ca rezultat sau ca binecuvântare faptul că sufletul omului este nemuritor. De ce este nemuritor? Fiindcă este creat după chipul lui Dumnezeu Cel Veșnic Viu.

Moartea este o despărțire a sufletului de trup, dar nu o desființare a sufletului. Sfinții sunt vii în cer și simt când noi îi iubim, când îi cinstim, când ne rugăm lor, când cinstim icoana lor, când cinstim sfintele moaște și locurile unde ei au viețuit. Ei simt, pentru că ei sunt cu adevărat vii.

Cum spunea un scriitor bisericesc la începutul secolului al III-lea: „Cu adevărat vii sunt numai sfinții”. Deci sfinții sunt vii în fața lui Dumnezeu, pentru că în ei se împlinește făgăduința Domnului Iisus Hristos, Care a zis: „Oricine crede în Mine, viu va fi chiar dacă va muri; și Eu îl voi învia pe el în ziua de Apoi”. Va învia cu trupul.

Deci, în această bucurie a comuniunii sfinților rugători pentru noi, învățători ai noștri și modele de viețuire, am prăznuit astăzi pomenirea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi. Dorim să mulțumim celor care au slujit împreună cu noi, Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Lor, ierarhi ai Sfântului Sinod. Patruzeci și cinci din 60 de ierarhi ai Sfântului Sinod au fost prezenți astăzi aici, în timp ce unii, din binecuvântate pricini, nu au putut fi alături de noi.

Acum dorim să mulțumim și tuturor preoților și diaconilor care au slujit împreună, precum și tuturor celor care, în toate serile de priveghere înaintea acestei sărbători, au făcut o mare bucurie credincioșilor prezenți prin frumoasele slujbe săvârșite în cinstea sfinților, aici, la Catedrala Patriarhală. Este de remarcat faptul că această comuniune de rugăciune aduce pace și bucurie în sufletele oamenilor și întărește unitatea Bisericii.

Unitatea Bisericii se menține, în primul rând, prin lucrarea Duhului Sfânt Care se dăruiește oamenilor prin rugăciune. De asemenea, mulțumim corurilor și grupurilor psaltice care au cântat aici în diferite seri și, în mod deosebit, la sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a cântat pe scena aceasta a altarului de vară al Catedralei Patriarhale un cor nou: Corul Preoților Militari, pe care noi l-am numit în limba latină Sacerdotes Militares, pentru că uneori sunt invitați în alte țări și, folosind un nume latin, mai ales în spațiul occidental, unii înțeleg mai bine numele lor. Acest cor a fost bucuros să fie prezent la un eveniment deosebit aprobat de Sfântul Sinod, și anume Proclamarea Sărbătorii Soborului Sfinților Martiri Militari.

Sfinții Martiri Militari sunt foarte mulți, dar icoana lor, pictată recent de domnul Răzvan Lucian Bădescu și de soția sa, Mihaela, conține douăzeci de sfinți militari. Printre aceștia se află și sfinți din părțile noastre, erau daco-romani, care au mărturisit credința ortodoxă, au mărturisit iubirea lor față de Hristos, plătind pentru aceasta cu prețul vieții. Anul acesta, pentru prima dată, este pomenit alături de Mucenicul Nestor, care a fost un apropiat al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, și un sfânt daco-roman, Lupus.

Grecii nu i-au tradus numele Likos, ci l-au lăsat Lupos, dar în limba latină este Lupus. Noi l-am introdus în calendar inspirându-ne din tradiția Bisericii de la Tesalonic, care de multă vreme îi face slujbă acestui mucenic daco-roman, Lup, Lupus, pentru că era cel mai apropiat prieten al Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Lui i-a încredințat averea ca s-o împartă săracilor. 

Acest Sfânt Mucenic Lup de la Tesalonic este diferit de alt mucenic, Lup, prăznuit în 23 august, acela fiind din Novae, dintr-o altă localitate. De ce se numeau acești daco-romani așa mulți Lupus? Pentru că steagul lor era un lup de aramă și când sufla vântul producea un sunet mobilizator care îi încuraja la luptă. Deci, pentru prima dată, noi îl pomenim anul acesta, alături de Sfântul Mucenic Nestor, pe un alt prieten al Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir: Sfântul Mucenic Lup.

Așadar, vedem cum lucrează Dumnezeu de-a lungul istoriei și cum prin sfinții mucenici se întărește credința și, în același timp, se apropie popoarele între ele. Pentru că noi am primit cu câțiva ani în urmă un fragment din moaștele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, de la Înaltpreasfințitul Pantelimon, Mitropolitul Veriei, Nausei și Campaniei din Grecia. Așadar, avem nu numai moaștele Sfântului Cuvios Dimitrie, ci și un fragment din moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

Acestea fiind spuse, dăm slavă lui Dumnezeu pentru toate și mulțumim celor care ne-au ajutat să organizăm acest hram! 

Alătură-te comunității noastre pe WhatsApp, Instagram și Telegram!