Obștea Mănăstirii Bistriţa din judeţul Neamţ a continuat bucuria prilejuită de marele praznic al Învierii, cu prilejul sărbătoririi celui de-al doilea hram - Izvorul Tămăduirii. Sfânta Liturghie a fost săvârșită de PS Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, din care au făcut parte, alături de arhim. Luca Diaconu, stareţul Mănăstirii Bistriţa şi exarh al zonei Neamţ, şi stareţi ai mănăstirilor din jur şi preoţi de mir. Cu prilejul marii sărbători, Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana, ce datează din anul 1401, a fost scoasă din incinta locaşului de cult şi a fost aşezată în curtea mănăstirii, spre închinare, pe toată durata slujbei.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, PS Părinte Nichifor a vorbit despre cinstirea Maicii Domnului: „Minunea sărbătorii Izvorului Tămăduirii s-a întâmplat prin descoperirea ce i s-a adus lui Leon, viitorul împărat, de către Maica Domnului. Vedem, iubiți credincioși, că și în zilele noastre sunt mulți care se întreabă - mai ales credincioșii protestanți și neoprotestanți, care au rânvă către Dumnezeu, dar cum spune Sfântul Apostol Pavel «râvnă fără pricepere» - de ce să ne închinăm Maicii Domnului. De ce să o cinstim pe Maica Domnului, care a fost om ca și noi? Nu este de ajuns să ne rugăm doar Mântuitorului, Domnului Hristos, Care ne-a adus izbăvirea și a pătimit pentru noi? Nu e de ajuns să ne închinăm Tatălui și Fiului și Sfântului Duh? Omenește gândind, tinzi să spui că aceștia au dreptate. Dumnezeu însă nu lucrează simplist și verosimil după mintea noastră și după cum credem noi. O cinstim pe Maica Domnului pentru că prin toate aceste semne Dumnezeu o cinstește și lucrează prin Ea. Prin icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, Dumnezeu ne arată că trebuie să o cinstim. Putea Hristos să săvârșească această minune arătându-se El Însuși lui Leon; nu întâmplător Dumnezeu a binecuvântat ca minunea să se întâmple prin Maica Domnului. Dar de ce se întâmplă atât de multe minuni prin Maica Domnului? Pentru că în Maica Domnului s-a împlinit dorul lui Dumnezeu pentru om, omul care a păstrat neumbrită credința și iubirea de Dumnezeu. Inima Maicii Domnului a fost nebiruită de nici o frică sau seducție a acestei lumi. În slujirea ei adâncă și plină de dragoste către Dumnezeu, Maica Domnului a împlinit ceea ce Adam și Eva trebuiau să împlinească. Prin icoana Maicii Domnului, Dumnezeu ne arată ce ar fi fost Adam și Eva dacă nu ar fi ascultat cuvântul șarpelui mai mult decât pe Dumnezeu. Hristos vrea să o cinstim pe Maica Domnului, să ne rugăm ei, pentru ca să înțelegem ce puteri vrea să dea Dumnezeu omului și să înțelegem că și în noi, cu ajutorul Maicii Domnului, se poate împlini această fericire pe care Maica Domnului a lucrat-o: « Fericiţi sunt cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el»”.

În cadrul slujbei, ierarhul a oficiat și două hirotesii întru protosinghel.

Procesiune cu Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana

La finalul Liturghiei, arhim. Luca Diaconu, stareţul Mănăstirii Bistriţa, a mulţumit ierarhului și tuturor celor prezenţi pentru împreuna-rugăciune, după care  a urmat slujba Aghezmei mici, oficiată de Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, la finalul căreia credincioşii prezenţi au au fost stropiți cu apă sfinţită. În continuare, în glasul clopotelor şi al toacei, a avut loc procesiunea cu Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana în jurul Bisericii cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului“ şi „Izvorul Tămăduirii“, de-a lungul drumului cântându-se imnul pascal „Hristos a înviat!“. Această icoană domnească este una dintre cele mai vechi din ţară, fiind aici de la începutul secolului al XV-lea.

Începuturile Mănăstirii Bistriţa din judeţul Neamţ datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea, din timpul voievodului Petru Muşat, când s-a ridicat o bisericuţă de lemn prin grija ieromonahului Pafnutie. În anul 1402, pe locul bisericii de lemn, voievodul Alexandru cel Bun a ridicat o biserică din piatră. Prima atestare documentară a Mănăstirii Bistriţa datează din 1407, atunci când Alexandru cel Bun emite un act de danie prin care a înzestrat Mănăstirea Bistriţa cu câteva sate şi moşii. În anul 1418 a fost înmormântată aici doamna Ana Neacşa, iar alături de ea, în anul 1432, a fost îngropat însuşi ctitorul mănăstirii, voievodul Alexandru cel Bun.