Slujirea Preasfințitului Ignatie în ziua Sfântului Serafim de Sarov

Episcopia Huşilor

Slujirea Preasfințitului Ignatie în ziua Sfântului Serafim de Sarov

Motovilov i-a pus prietenului său, Sfântul Serafim de Sarov, următoarea întrebare: „Cum pot eu să-L cunosc pe Duhul Sfânt? Faptele bune se văd, dar Duhul Sfânt poate fi văzut? Cum voi ști dacă El este sau nu în mine?”. La această întrebare, Sfântul Serafim din Sarov îi răspunde astfel: „În vremurile în care trăim noi, s-a ajuns la o așa lâncezeală a credinţei, la o asemenea insensibilitate în ceea ce privește comuniunea cu Dumnezeu, încât suntem aproape total îndepărtaţi de adevărata viaţă creștinească”.

Pe 2 ianuarie, când Biserica îl sărbătorește pe Sfântul Serafim de Sarov, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie a săvârșit Sfânta Liturghie la biserica „Sfântul Ilie” din municipiul Huși, cu prilejul prăznuirii celui de-al doilea ocrotitor al sfântului locaș. Din soborul slujitorilor au făcut parte, alături de părintele consilier eparhial Vladimir Beregoi, parohul bisericii, și părinții consilieri și inspectori de la Centrul Eparhial Huși, părintele exarh și părinți protopopi din Eparhie.

În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a arătat că în viețile sfinților putem să ne evaluăm propria stare spirituală:

«Această poruncă îţi încredinţez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor făcute mai înainte asupra ta, să te lupţi lupta cea bună, după cuvântul lor, având credinţă și cuget bun, pe care unii, lepădându-le, au căzut din credinţă» (I Timotei 1, 18-19)

Biserica ni-i pune spre cinstire pe sfinţi tocmai pentru a descoperi, cât mai bine și mai precis, cum să ne trăim credinţa. Sfinţii sunt cei care și-au asumat atât de responsabil și autentic viaţa în Hristos, încât ei înșiși, am putea spune, fără să fie o metaforă, au devenit niște evanghelii vii. Se și spune, în Tradiţia ortodoxă, că un creștin ar trebui să interiorizeze Evanghelia atât de bine, ca și gândirea, trăirea și simţirea lui Hristos, încât, dacă ar dispărea cărţile sfinte din lumea aceasta, creștinul să poată să rescrie totul, ca și cum ar fi avut Sfintele Scripturi în faţa lui.

Sfântul Serafim din Sarov a diagnosticat atât de bine și de adevărat modul cum trăiau creștinii în vremea lui, și cred că este valabil și se potrivește foarte bine și pentru noi, cei de astăzi. Într-o convorbire cu Motovilov, un om cu o anumită vizibilitate socială, înstărit, dar preocupat de viaţa spirituală, Sfântul Serafim de Sarov i-a împărtășit acestuia ce înseamnă viaţa în Duhul Sfânt.

Motovilov i-a pus prietenului său, Sfântul Serafim de Sarov, următoarea întrebare: „Cum pot eu să-L cunosc pe Duhul Sfânt? Faptele bune se văd, dar Duhul Sfânt poate fi văzut? Cum voi ști dacă El este sau nu în mine?”. La această întrebare, Sfântul Serafim din Sarov îi răspunde astfel: „În vremurile în care trăim noi, s-a ajuns la o așa lâncezeală a credinţei, la o asemenea insensibilitate în ceea ce privește comuniunea cu Dumnezeu, încât suntem aproape total îndepărtaţi de adevărata viaţă creștinească”.

Cred că acest diagnostic – fără să am o viziune pesimistă – se potrivește și nouă, celor de astăzi. De aceea este atât de bine să ne aplecăm asupra vieţilor sfinţilor, pentru că acolo ne putem privi ca într-o oglindă, putem să ne evaluăm, din punct de vedere spiritual; putem constata, cu foarte mare ușurinţă, unde ne situăm, care este „temperatura” credinţei noastre.

Dacă vom fi oameni onești și mai avem acest licăr bun de conștiinţă, citindu-i pe sfinţi, hrănindu-ne din învăţăturile lor, vom căpăta foarte mult entuziasm și determinare ca să schimbăm ceva în viaţa noastră, să nu rămânem la un nivel mediocru al credinţei - subnutrit din punct de vedere spiritual.

Sfinţii sunt cei care ne arată cel mai bine temperatura credinţei, ne arată unde ne situăm și ce ar trebui să facem fiecare în parte, ca, în felul acesta, să reușim să dăm consistenţă cât mai mult credinţei noastre.

Asistăm, după cum ne spune Sfântul Serafim din Sarov, în răspunsul împărtășit ucenicului său Motovilov, la o lâncezeală a credinţei, adică la o formă de letargie. Luăm lucrurile foarte superficial, nu le tratăm în profunzimea pe care o are credinţa.

De asemenea, suntem foarte insensibili la comuniunea cu Dumnezeu. Această insensibilitate are drept consecinţă nefastă și o lipsă de preocupare în ceea ce privește comuniunea dintre noi, oamenii. Nu mai avem acea stare de fervoare, acel foc al credinţei, acel entuziasm și dorinţă de a ne adânci cât mai mult în Sfintele Scripturi, în comuniunea cu Dumnezeu.

Sfântul Serafim de Sarov a ajuns la o asemenea profunzime a credinţei, încât a putut să-i împărtășească ucenicului său Motovilov foarte exact ce înseamnă să-L ai pe Duhul Sfânt în viaţa ta. 

Pentru noi, din păcate, atunci când vorbim despre vederea lui Dumnezeu, despre harul lui Dumnezeu, acestea ni se par simple noţiuni. Nu le găsim conţinutul lor în viaţa noastră. De asemenea, sunt multe alte expresii, pe care le folosim în slujbele Bisericii noastre sau în cuvântul de învăţătură, pe care le auzim, ne plac, ni se par drăguţe, dar nu le mai știm conţinutul, pentru că nu reușim să le aplicăm în viaţa noastră și să le simţim cu adevărat. De pildă, când spunem „harul lui Dumnezeu”, să simţim harul lui Dumnezeu, când spunem „iubirea lui Dumnezeu”, să simţim iubirea lui Dumnezeu, când spunem „lumina dumnezeiască cea necreată”, să simţim acea lumină în noi, adică toate acestea să devină o experienţă a vieţii noastre.

Părintele Episcop Ignatie a arătat că un prim pas în urcușul spiritual îl reprezintă interiorizarea cuvintelor rugăciunilor și ale Sfintei Liturghii:

Sper să nu mă înșel, însă, citind viaţa Sfântului Serafim de Sarov și experienţa lui duhovnicească, am ajuns la concluzia că este un sfânt unicat în Ortodoxie, prin faptul că el a reușit să-i transmită ucenicului său Motovilov, care era foarte curios – era o curiozitate duhovnicească –, ce înseamnă, la modul real, Duhul Sfânt.

Știţi, cu toţii, întâlnirea deja celebră dintre cei doi, în plină iarnă. Fulguia încă – așa este descrisă această întâlnire – când Motovilov îi spune: „Arată-mi pe Duhul Sfânt”. Şi, dintr-odată, Sfântul Serafim de Sarov s-a transformat în lumină (foc). Nu i se mai vedeau decât mâinile, buzele și ochii, atât. Şi l-a făcut părtaș la această experienţă – incandescenţa energiei necreate a Duhului Sfânt – și pe Motovilov, care se afla în faţa Sfântului Serafim de Sarov.

Probabil că Sfântul Serafim de Sarov era dezamăgit de creștinii din vremea lui, de aceea a ajuns la concluzia că este o lâncezeală a credinţei și o lipsă de preocupare faţă de comuniunea profundă cu Dumnezeu.

Întotdeauna, când sărbătorim un sfânt, să avem această capacitate și sensibilitate a sufletului nostru, de a căuta să ne evaluăm, din punct de vedere spiritual, să vedem unde ne situăm. Să citim viaţa sfântului, și să ne vedem ca într-o oglindă.

Sfântul Serafim de Sarov a rostit aceste cuvinte, pe care eu le consider ca fiind foarte actuale pentru vremurile de astăzi: asistăm la o lâncezeală a credinţei, suntem mediocri, superficiali și nu căutăm profunzimea; există o insensibilitate în ceea ce privește comuniunea cu Dumnezeu – nu suntem atât de absorbiţi ca, în întâlnirea noastră cu Dumnezeu, în rugăciune sau prin participarea la Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, noi, realmente, să ne capacităm întreaga fiinţă spre a-L vedea pe Dumnezeu, spre a-L întâlni pe Domnul. 

De multe ori, venim la Sfânta Liturghie, iar gândurile noastre sunt în toate direcţiile. Ne trăim credinţa foarte mecanic – aducem un pomelnic, stăm și ascultăm puţin Evanghelia, ascultăm predica, iar după aceea intrăm iarăși în ale noastre, fără să conștientizăm, în mod deplin, că vrem să-L vedem pe Domnul și să metabolizăm toate cuvintele Liturghiei pe care le auzim, să le simţim sensul și conţinutul lor profund. Când auzim îndemnul preotului „Sus să avem inimile!”, chiar să simţim că inimile noastre sunt sus, chiar dacă picioarele noastre sunt pe pământ. Acesta este rostul venirii noastre la biserică, la Liturghie, de aceea ne și rugăm – ca permanent să ne ridicăm inima la cele cerești și, desigur, să dăm un conţinut mult mai profund credinţei noastre.

Sfântul Serafim din Sarov să ne inspire în a ne trăi credinţa cu mai multă responsabilitate, cu mai multă fervoare și cu dorinţa inimii noastre de a-L întâlni pe Dumnezeu.

La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Vladimir Beregoi i-a mulțumit Părintelui Episcop Ignatie pentru slujirea Sfintei Liturghii cu prilejul hramului, arătând că de la an la an cinstirea Sfântului Cuvios Serafim de Sarov găsește ecou în sufletul tot mai multor credincioși.

Toți copiii prezenți au primit, la final, dulciuri.

Citește despre: