Lucrarea, apărută la Editura Doxologia, este deopotrivă interesantă pentru cercetarea teologică, cât pentru evaluarea coordonatelor misiunii Bisericii noastre la cumpăna dintre cele două milenii. Tema complexă și destul de dificil de aprofundat, dat fiind larga ei cuprindere, a solicitat o abordare interdisciplinară: teologică, spirituală, socială și nu mai puțin politică. Ca să nu mai vorbim de aspectele slujirii pastorale a celor doi întâistătători ai Bisericii noastre – fericiții întru adormire Patriarhii Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu – legate de susținerea și afirmarea unui real dialog intercreștin și interreligios, atât în țară prin cultivarea acelui ecumenism practic de către Biserica noastră înainte și după 1989, cât și pe plan extern sau ecumenic.

Autorul a prezentat faptul că Biserica noastră străbună s-a manifestat întotdeauna ca o Ortodoxie mărturisitoare, înțelegând să nu se închidă în sine ci să răspundă nevoilor neamului din care a răsărit, iar pe de altă parte luând inițiativa găsirii unor soluții reale și creștine frământărilor lumii în care trăim. Conștientă că – în ciuda despărțirii datorate cortinei de fier, cum a fost denumită separarea între partea liberă și cea aflată sub influența Moscovei comuniste – România face parte din Europa ale cărei rădăcini sunt creștine, Biserica noastră prin cei doi întâistătători a căutat, chiar cu prețul vieții multora dintre credincioșii și slujitorii ei, care au cunoscut ororile apăsărilor comuniste, să-și manifeste această atitudine mărturisitoare.

Legătură dinamică dintre Teologie și viață

Pr. prof. dr. Ștefan Oprea reușește să împletească – în demersul său – datele oferite de mărturiile vremii, fie ele teologice sau bisericești, fie istorice, politice și sociale, completându-le cu pertinente lămuriri cu privire la unele aspecte ale istoriei Bisericii noastre, folosind mărturiile întâistătătorilor Ortodoxiei românești: Patriarhii Justinian și Iustin, pe de o parte, dar și cele oferite de fericitul întru adormire Patriarhul Teoctist, care a fost martor al multora dintre aceste împliniri, încă de la instalarea regimului comunist în România; el aflându-se alături – în Moldova și la București – de Patriarhul Justinian, încă din 1950 în calitate de ierarh. Analiza critică și sublinierile pertinente scot în evidență eforturile făcute în acea grea perioadă, dar și după căderea regimului comunist, când Biserica noastră a fost confruntată cu noi și neașteptate provocări.

Ținând cont de cerințele unei cercetări teologice de nivel academic, autorul și-a structurat lucrarea în cinci capitole, judicios împărțite. Stilul este concis și concret; orice afirmație fiind întărită de una sau mai multe referiri clar exprimate și rațional alese. Prezentarea urmează o înșiruire cronologică, ceea ce face ca tema în ansamblu să fie ușor de urmărit. Nu putem ca – lecturând și analizând această lucrare, rod al unei cercetări laborioase – să nu subliniem noutatea pe care o reprezintă. În primul rând, prin accea că subliniază cu pregnanță afirmația Preafericitul Patriarh Daniel că slujirea Bisericii noastre este deopotrivă „tradiție și înnoire, continuitate și noi deschideri” și în al doilea rând, autorul reușește să convingă pe lector că implicațiile unei asemenea deschideri depășesc arealul preocupărilor teologice și că nu poate fi manifestată o asemenea deschidere decât din partea unei Biserici care are conștiința că aparține Ortodoxiei ecumenice.

Problemele abordate sunt de o actualitate și de un interes de netăgăduit; mai mult, tratarea lor caută să surprindă noi orizonturi și provocări, care pot fi o șansă pentru afirmarea slujirii pastoral-misionare a Bisericii noastre, în contextul lumii în care trăim. Autorul ne încredințează pe deplin de legătura dinamică dintre Teologie și viață, cu mărturii din gândirea și lucrarea celor doi întâistătători.

Un adevărat slujitor al lui Hristos și al Bisericii Sale nu poate fi nici apologet și nici evanghelizator cu orice preț

Ca o apreciere aș vrea să-mi exprim admirația pentru părintele profesor dr. Ștefan Oprea de a aborda o temă atât de complexă, dar și pentru aceea că a reușit, în urma unui laborios proiect de cercetare, să ducă la bun sfârșit o lucrare de aprofundare teologică a slujirii pastoral-misionare din ultimele cinci decenii și jumătate a unei teme cu totul nouă, dar și aducătoare de nouă viziune în evaluarea acestei slujiri; după cunoștințele pe care le am, o astfel de abordare teologică, de nivel academic, cum este al lucrării de față, nu a fost realizată în Teologia ortodoxă și românească.

Nivelul științific, exprimarea academică și cursivă, prezentarea sistematică a materialului studiat contribuie la susținerea aprecierii că lucrarea are o valoare deosebită pentru preocupările de identificare a liniilor directoare a slujirii misionare și ecumenice desfășurate de Biserica noastră sub călăuzirea celor doi întâistătători, fericiții întru adormire Patriarhii Iustin Moisescu și Teoctist Arăpașu – în ultimul sfert de veac – sfârșitul secolului al  XX-lea – și primul sfert de veac din noul mileniu în care am intrat; mileniu care – cum spunea Preafericitul Părinte Patriarh Daniel – sperăm să fie un mileniu al unirilor, prin care să se vindece rănile despărțirilor din mileniul care a trecut.

Experiența pastorală, larga gamă de lecturi, aprofundările teologice și claritatea cu care a exprimat diferitele luări de poziție față de criticile exprimate la adresa Bisericii noastre și a slujirii ei ne dovedesc faptul că, prin această lucrare, autorul a căutat și – în același timp a și reușit – să convingă pe lector că un adevărat slujitor al lui Hristos și al Bisericii Sale nu poate fi nici apologet și nici evanghelizator cu orice preț, ci un mărturisitor echilibrat, care dovedește că este bine informat asupra problemelor lumii în care trăiește. Adică – așa cum spuneau Sfinții Părinți – un bun slujitor al Ortodoxiei este un om al timpului său, care caută să identifice problemele cu care se confruntă semenii săi și mai ales să ofere soluții creștine la provocările vremii sale, mergând pe calea de slujire a unor străluciți ierarhi și întâistătători ai Bisericii lui Hristos.

Omagiu adus celor doi Patriarhi, Iustin și Teoctist

Cercetarea reflectă munca plină de abnegație a preotului slujitor, secondat de profesorul de seminar și de inspectorul de Religie, precum și dorința de permanentă îmbogățire a cunoștințelor teologice; nu mai puțin îndrăzneală de a aborda și de a găsi rezolvare multor probleme cu care se confruntă Biserica astăzi. Toate acestea împlinindu-le cu acea responsabilitate pe care o manifestă un credincios ucenic al marilor duhovnici nemțeni întru ale slujirii și cunoscător al mărturiilor și gândirii celor doi întâistătători ai Bisericii noastre.

Lucrarea de față se înscrie în șiragul cuvintelor scrise ale anului omagial 2015, An închinat Misiunii parohiei și mănăstirii azi și Anul comemorativ al Sfântului Ioan Gură de Aur și al marilor păstori de suflete din eparhii. Totodată această osteneală a părintelui profesor dr. Ștefan Oprea aduce un omagiu în plus celor doi Patriarhi, Iustin și Teoctist, de la a căror naștere se împlinesc anul acesta 105 și respectiv 100 de ani.

Cartea va fi lansată joi, 3 decembrie 2015, începând cu 13.00, la Seminarul Teologic Ortodox – Piatra Neamț.