Chiar dacă trăim vremuri grele, bătrânii noștri nu sunt speriați, au trecut prin multe greutăți, lipsuri, foamete, tifos ș.a. Sunt bătrâne care au săpat tranșee în tinerețea lor. Durerea cea mai mare a bunicii Aglaia, o bătrână din parohie, este că nu poate merge la Sfânta Biserică și „plânge de sare cămeșa de pe ea atunci când aude glasul clopotelor înălțate către cer”. „Trece și această perioadă grea”, zice tanti Maria, citind și recitind cărțile de rugăciuni la lumina lumânării. „Mi-ar părea rău să mor în aceste timpuri” - zice tanti Viorica, „să fiu îngropată fără prapuri și fără să mă conducă vecinii pe ultimul drum”. Bunica Eugenia, în vârstă de 94 de ani, mărturisește cu durere în suflet că a mers la Sfânta Biserică de mic copil cu bunica și mama ei de mâna, iar acum o doare sufletul că nu poate participa la Sfânta Liturghie. Se roagă la Bunul Dumnezeu să trecem peste această grea încercare a neamului românesc. „Vine Paștele!” - zice bunica Marița, de 93 de ani,  „și nu-mi pot închipui cum să nu pot lua Sfânta Lumină și să nu-mi binecuvinteze părintele coșul”. (Pr. Adrian Nazare )