Iubite suflete de creştin! Dacă nu găseşti în tine puterea de a te închina în duh şi în adevăr, dacă inima ta nu simte însă gestul dulce şi căldura care se ivesc în timpul când se săvârşesc rugăciunea minţii sau lăuntrică, atunci jertfeşte pe altarul rugăciunii ceea ce poţi, ceea ce atârnă de voinţa ta, ceea ce este măsura puterilor tale. Mai întâi, înrudeşte-ţi gura cu chemarea deasă şi neabătută din calea rugăciunii; dă slobozenie acestui mădular grosolan să cheme cât mai des, neîncetat puternicul Nume al lui lisus Hristos. Această faptă nu este o muncă grea şi stă în puterile fiecăruia. Repetarea deasă a rugăciunii va aduce negreşit deprinderea şi se va face una cu firea, va atrage cu timpul mintea şi inima într-o stare cuviincioasă.

(Pelerinul rus, Ed. Bunavestire, Bacău, 2008, p.174)