Sub masca toleranţei şi diversităţii

Puncte de vedere

Sub masca toleranţei şi diversităţii

Vorbim foarte mult despre discriminarea homosexualilor şi ateilor, dar despre discriminarea creştinilor nu amintim mai nimic. În dezbaterile publice, ori în materialele apărute în presă, creştinilor li se aminteşte tot mai des faptul că pot crede orice în sinea lor sau în casa lor, sunt liberi să-şi practice religia, însă nu pot acţiona în public conform credinţei lor. Această limitare a libertăţii religioase conduce, pe plan global, la ameninţări şi arestări ale creştinilor care-şi spun părerea, ori la concedierea creştinilor care doresc să acţioneze conform propriilor principii. Supuşi acestor presiuni, creştinii au în faţă două alternative: fie îşi abandonează propria credinţă, acţionând împotriva conştiinţei lor, fie opun rezistenţă, riscând pierderea mijloacelor de trai.

Desfăşurate sub masca toleranţei şi diversităţii, activităţile propagandistice ale homosexualilor au depăşit cadrul Colegiului „George Coşbuc” din capitală – acolo unde elevii organizează an de an marşuri gay, cu ştiinţa şi acordul profesorilor şi directorilor. Devenite adevărate pepiniere pentru activiştii dornici să racoleze adepţi din rândul celor mai inocente făpturi, şcolile din România găzduiesc din ce în ce mai multe programe de propaganda homosexuală, prin care se urmăreşte, în fapt, îndoctrinarea şi pervertirea copiilor noştri.

Astfel, în perioada 21 – 22 noiembrie 2013, Asociaţia Accept organizează, la Bucureşti, cel de-al treilea seminar cu privire la „Abordarea situaţiilor de intimidare a elevilor LGBT”. Seminarul se adresează profesorilor de liceu şi consilierilor şcolari, propunându-şi:

1.  să sprijine profesorii şi consilierii şcolari în prevenirea situaţiilor de intimidare şi hărţuire a elevilor, prin oferirea de informaţii şi prezentarea de instrumente (activităţi, exerciţii) care pot fi folosite în acest sens;

2.  să abordeze aspectele specifice hărţuirii şi intimidării elevilor cu risc a fi victimizaţi pentru că sunt presupuşi a fi LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transgender)

3.  să faciliteze schimbul de experienţă pe această temă între cadre didactice preocupate de prevenirea intimidării şi hărţuirii elevilor, în general.

Cursul cuprinde şi definirea unor termeni LGBT (orientare/ comportament/ identitate sexuală, transgeneritate etc.), oferirea de informaţii despre comunitatea gay din România şi o sesiune de tipul Biblioteca Vie, în care participanţii pot afla mai multe prin discuţii cu voluntari ACCEPT care se identifică a fi lesbiene, gay, bisexuali, transgender sau queer.

De pe pagina asociaţiei „Accept” mai aflăm că „seminarul este gratuit pentru 15 persoane, selectate pe baza informaţiilor furnizate de candidaţi în formularul de înscriere (criterii: ocupaţie-profesor sau consilier şcolar, motivaţia prezentată, posibilitatea de a pune în practică instrumentele prezentate, ordinea primirii formularelor de înscriere).” Seminarul este organizat în cadrul proiectului “Educaţie pentru Diversitate”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile. Proiectul se desfăşoară pe o perioadă de 6 luni, adică de la 1 iulie 2013 până la 31 decembrie 2013, beneficiind de o finanţare în valoare de 45.000 de lei.

Primele două seminare pe această temă au avut loc, la Sinaia, în intervalele 20 – 22 septembrie şi 25 – 27 octombrie 2013, cadrele didactice participante la stagiul de formare urmând a disemina în şcoli informaţiile dobândite.

„Concluziile au fost încurajatoare. Mulţi dintre cei 18 profesori sunt pregătiţi să înceapă sau să continue activităţi cu elevii care să urmărească prevenirea şi sancţionarea situaţiilor de intimidare/hărţuire. Am plecat de la seminar cu multe planuri de activitate pentru viitorul imediat”,spune Irina Niţă, într-un comentariu postat pe contul de facebook al asociaţiei „Accept”.

Proiectul asociaţiei „Accept” nu este singular, pe linia îndoctrinării copiilor în spirit ateisto-satanist. Acestuia i se adaugă Campania împotriva îndoctrinării religioase în şcoli, susţinută de Asociaţia Secularist-Umanistă din România (ASUR), campanie ce-şi propune„informarea părinţilor şi elevilor asupra statutului orelor de religie”, prin intermediul grupurilor de voluntari care împart materiale informative în şcolile din Timişoara, Brăila, Botoşani şi Bucureşti, după cum informează ASUR într-un comunicat remis recent HotNews.ro. De asemenea, Csaba Asztalos, preşedintele Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, a precizat pentru HotNews.ro că “dacă s-ar recunoaşte (cum ar fi legal) faptul că religia poate fi doar facultativă, atunci profesorii de religie nu ar putea fi angajaţi permanent în şcoli, ci doar prin contracte temporare, pe an şcolar”. Potrivit acestuia, “înscrierea din oficiu a elevilor la ora de religie – adică de către stat – încalcă dreptul la libertatea conştiinţei, dreptul părinţilor sau al tutorelui legal de a asigura potrivit propriilor convingeri educaţia copilului”.

Discriminarea creştinilor de către homosexuali

Vorbim foarte mult despre discriminarea homosexualilor şi ateilor, dar despre discriminarea creştinilor nu amintim mai nimic. În dezbaterile publice, ori în materialele apărute în presă, creştinilor li se aminteşte tot mai des faptul că pot crede orice în sinea lor sau în casa lor, sunt liberi să-şi practice religia, însă nu pot acţiona în public conform credinţei lor. Această limitare a libertăţii religioase conduce, pe plan global, la ameninţări şi arestări ale creştinilor care-şi spun părerea, ori la concedierea creştinilor care doresc să acţioneze conform propriilor principii. Supuşi acestor presiuni, creştinii au în faţă două alternative: fie îşi abandonează propria credinţă, acţionând împotriva conştiinţei lor, fie opun rezistenţă, riscând pierderea mijloacelor de trai.

Din nefericire, toate aceste forme de discriminare se îndreaptă azi, mai mult ca oricând, împotriva copiilor noştri. Societatea nu mai ţine cont de valorile naţionale şi religioase, inducând elevilor ideea că homosexualitatea, precum şi celelalte perversiuni sexuale, reprezintă variante normale ale sexualităţii şi că orice elev poate fi un homosexual încă nedescoperit. Iar noi, părinţi şi pedagogi, ne conformăm acestor directive aberante, fără a înţelege faptul că încercând să-i „apărăm” pe copiii noştri de fantomaticele reacţii „homofobe” ale colegilor, nu facem decât să-i îndemnăm să adopte un comportament nefiresc şi deviant, garantându-le chiar protecţia, înţelegerea şi susţinerea noastră! Deşi în sinea noastră nu suntem defel de acord cu sodomia, punem umărul pentru intrarea ei în legalitate!

Să nu uităm faptul că în Ortodoxie există convingerea potrivit căreia societatea trebuie să ţină seama nu numai de interesele şi dorinţele umane, ci şi de adevărul divin, de legea morală veşnică dată de Dumnezeu, lege care acţionează în lume indiferent dacă voinţa anumitor oameni este de acord sau nu cu aceasta. De aceea, drepturile omului nu pot fi un motiv pentru constrângerea creştinilor de a încălca poruncile lui Dumnezeu, Biserica Ortodoxă văzând un mare pericol în sprijinul legislativ şi public oferit diferitelor vicii: homosexualitate, pornografie, avort, pedofilie, fertilizare in vitro, eutanasie etc. De asemenea, exercitarea drepturilor omului nu trebuie folosită pentru justificarea niciunui abuz faţă de simbolurile religioase sfinte, valorile culturale şi identitatea unei naţiuni.

Mai mult decât atât, responsabilitatea noastră, a tuturor, faţă de copii este enormă, căci „cine va sminti pe unul din aceştia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare. (Marcu 9,42) Rolul şcolii este acela de a forma personalitatea copilului în concordanţă cu planul Creatorului, luând în considerare tradiţiile culturale ale societăţii, şi nu de a deschide copiilor drumul către desfrâu, pornografie, violenţă sau infracţionalitate, sădind în sufletele lor curate nu seminţele credinţei, cuminţeniei, curăţiei, ci pe cele ale coruperii şi ale patimilor grele.

«Un tată, scrie în Sfânta Evanghelie, şi-a adus copilul, care era demonizat, la Domnul, deoarece apostolii nu reuşiseră să îl ajute. Însă de ce nu reuşiseră? Aceasta reiese din dialogul dintre tatăl îndurerat şi Hristos. "Câtă vreme este de când i-a venit aceasta?", a întrebat Domnul. "Din pruncie", a răspuns tatăl. (Marcu 9,21). Iată deci, de ce diavolul avea o aşa de mare putere asupra copilului: deoarece nu fusese alungat mai devreme. La fel se întâmplă şi atunci când se instalează în sufletul copilului vostru demonul slavei deşarte, al trândăviei, al iubirii de plăceri trupeşti ş.a. Dacă el nu este alungat atâta vreme cât copilul este încă mic, mai târziu dobândeşte o asemenea putere, încât îi este foarte greu cuiva să îl înfrunte. Cândva, după trecerea timpului, eliminarea sa devine chiar imposibilă şi nu se mai poate deja spera decât într-o minune a iubirii lui Dumnezeu.»(Mamă, ai grijă! Călăuziri pentru creşterea şi educarea ortodoxă a copiilor, Irineu - Episcop de Ecaterinburg şi Irbiţk).