A venit momentul să prezentăm pe urmele pașilor celor 2 Apostoli, scrierile Sfântului Pavel. E greu tare, recunosc, să sintetizezi opera scrisă a lui Pavel, logica de Duh a veacului primar. În fond, el oferă măsura lucrărilor teologice până la sfârșitul veacurilor și numai Evangheliile aduc un plus de conținut față de ceea ce ne oferă el. Plecat în căutarea identității sale religioase, cum am mai scris, Pavel vine spre noi pe raza de lumină a Întâlnirii de pe Drumul Damascului. 

Scrierile Sfântului Apostol Pavel sunt epistolele (scrisorile) pe care acesta le-a adresat diferitelor comunități creștine și persoane. În Noul Testament sunt incluse 14 epistole pauline în tradiția ortodoxă, deși chestiunea autorului în ce privește Epistola către Evrei este încă  discutată de mulți cercetători. Care sunt așadar epistolele acestea?

Mai întâi Epistola către Romani. Tema principală agreată de bibliști este legată de mântuirea prin credință în Hristos.Pavel explică starea păcătoasă a tuturor oamenilor, justificarea prin credință și rolul harului lui Dumnezeu. Vorbește despre relația dintre Legea Veche și Evanghelie și despre viața nouă în Hristos. Același ton se păstrează și în epistolele adresate comunității din Corint. Prima Epistolă către Corinteni are ca temă principală Unitatea și moralitatea în Biserică. Răspunde problemelor comunității din Corint: dezbinări, imoralitate, litigii, căsătorie, daruri spirituale și Învierea morților. Include celebrul „Imn al iubirii” (capitolul 13). A Doua Epistolă către Corinteni are ca temă principală apărarea apostolatului și puterea în slăbiciune. Pavel își apără misiunea apostolică și vorbește despre suferințele sale pentru Evanghelie. Accentuează că puterea lui Dumnezeu se manifestă în slăbiciunea omenească.

În Epistola către Galateni principalul conținut privește libertatea creștină. Combătând ideea că Legea lui Moise este necesară ultimativ  pentru mântuire, Pavel afirmă că omul este chemat întru împărăția lui Dumnezeu prin credință în Hristos dar și că trebuie să trăiască după Duhul, împlinind faptele care dovedesc rodirea credinței.  În Epistola către Efeseni avem dezvoltată teologia legată de Biserică – Trupul lui Hristos. Pavel ne prezintă aici planul lui Dumnezeu de a uni toate în Hristos. Vorbește despre unitatea Bisericii, viața creștină și „armura lui Dumnezeu”. Epistola către Filipeni ne descoperă ca principală temă Bucuria în Hristos. Deși scrisă din închisoare, epistola îndeamnă la smerenie, unitate și perseverență. Conține celebrul imn despre coborârea și înălțarea lui Hristos (Filipeni 2). Nu altfel în importanță ni se arată  Epistola către Coloseni. În ea Pavel combate învățături greșite și arată că Hristos este deplin Dumnezeu și capul întregii creații și al Bisericii. Aș spune că vorbește fundamental despre „supremația” lui Hristos dar termenul îmi displace. Textul ne arată tocmai smerenia asumării veșniciei prin darul lui Hristos. 

Către cei din Tesalonic Sfântul Pavel scrie două epistole. Prima Epistolă către Tesaloniceni insistă pe a doua venire a lui Hristos. Îi încurajează pe credincioși să rămână statornici în credință și explică ce se va întâmpla la revenirea Domnului. Cea de-a Doua Epistolă către Tesaloniceni aduce o serie de  clarificări despre sfârșitul vremurilor. Îndreaptă conținutul concepției despre Ziua Domnului despre care unii spuneau că ar fi deja prezentă și îi îndeamnă pe credincioși la muncă și responsabilitate.

Două epistole sunt adresate ucenicului său Timotei. În Prima Epistolă către Timotei adâncește teme care privesc  organizarea Bisericii. Conține îndrumări pentru conducerea comunității, alegerea episcopilor și diaconilor precum  și combaterea învățăturilor false. Cea de- a Doua Epistolă către Timotei vorbește despre fidelitatea asumată până în sfârșit.  Textul ei este socotit drept  ultimul testament spiritual al lui Pavel. Îl îndeamnă pe Timotei să rămână credincios Evangheliei în ciuda persecuțiilor.

Alte epistole, chiar dacă sunt mai scurte și par mai degrabă personale, ne privesc ca sumă de adevăruri creștine până azi. Astfel Epistola către Tit cuprinde pagini despre viața creștină și conducerea Bisericii. Oferă instrucțiuni pentru organizarea comunităților creștine din Creta și pentru promovarea faptelor bune. Epistola către Filimon abordează iertarea și fraternitatea creștină. Pavel intervine pentru sclavul fugar Onisim, cerând lui Filimon să-l primească și să-l privească nu ca sclav, ci ca frate în Hristos. Epistola către Evrei - revin, una dintre scrierile care suscită încă discuții asupra paternității sale paulinice- este un monument de elocință creștină. Tema principală este legată de iconologia legată de Hristos ca Marele Arhiereu desăvârșit. Arată locul desăvârșit al Mântuitorului Hristos față de îngeri, Moise și preoția veche. Îndeamnă la perseverență în credință. Tradiția răsăriteană o atribuie adesea lui Pavel, însă autorul nu este menționat explicit.

Scrierile pauline (epistolele atribuite apostolului Pavel) au câteva teme teologice majore care stau la baza gândirii creștine. Astfel descoperi că  Pavel susține că omul este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, nu prin împlinirea Legii lui Moise și că astfel mântuirea este un dar al harului divin căci, scrie el, „Cel drept va trăi prin credință” (Romani 1, 17). De la el aflăm că Harul este inițiativa liberă a lui Dumnezeu de a salva omenirea și că nimeni nu poate câștiga mântuirea prin propriile merite. Tot el ne spune cum Harul transformă viața credinciosului și îl conduce spre sfințenie. Pentru Sfântul Pavel, crucea și învierea sunt centrul învățăturii propovăduite prin realitățile Evangheliei. Astfel moartea lui Hristos aduce împăcarea cu Dumnezeu iar Învierea garantează victoria asupra păcatului și a morții (1 Corinteni cap. 15). Tot el ne învață că omul credinciosparticipă spiritual la moartea și învierea lui Hristos. Prin botez și credință, omul devine „în Hristos” iar viața creștină este o viață nouă, trăită în comuniune cu El. 

Sfântul Pavel descrie Biserica ca un organism viu în care fiecare membru are un rol. Diversitatea de daruri se împlinesc în unitatea de credință. El afirmă fără nici o rzervă că Hristos este capul Bisericii (1 Corinteni 12 și Efeseni). În ce privește lucrarea Duhului Sfânt el ne arată că Duhul Sfânt locuiește în cei credincioși, oferă o serie de daruri spirituale, produce roade morale și este Cel Care călăuzește comunitatea creștină. Un text esențial este Galateni 5, 22-23, unde vorbește despre roada Duhului. Lui Pavel îi datorăm teologia care descrie  relația dintre Lege și Evanghelie. El ne  explică rolul Legii mozaice în planul lui Dumnezeu. Știm prin el că Legea arată păcatul, dar nu poate mântui, că Hristos împlinește scopul Legii iar credinciosul trăiește acum sub har. 

 O temă care mi-e tare dragă, mai ales la vremea urii de acum, este universalitatea mântuirii. De la el știm că Evanghelia este destinată tuturor oamenilor, că Evrei sau neamuri suntem egali înaintea lui Dumnezeu și că în Hristos dispar barierele etnice și sociale (Galateni 3, 28).  Credința trebuie să se manifeste printr-o viață nouă construită pe niște repera clare: dragoste, smerenie, curăție, slujire. Din acest motiv comunitatea creștină trebuie să reflecte caracterul deschis a lui Hristos.

Pavel ne spune că așteaptă revenirea lui Hristos și învierea morților. Credincioșii vor fi transformați și vor participa la împărăția lui Dumnezeu (1 și 2 Tesaloniceni). Lui îi datorăm ideea că dragostea (Agape) este cea mai înaltă virtute creștină. Că aceasta depășește toate darurile spirituale și reprezintă esența vieții în Hristos. Repet a treia oară pe parcursul editorialelor noastre că Pavel scrie celebrul imn al dragostei, 1 Corinteni cap. 13. Toate aceste teme sunt dezvoltate diferit în fiecare epistolă, dar împreună formează nucleul teologiei pauline. 

Suntem pe cale spre Prăznuirea lor. Am trecut prin Duminica tuturor Sfinților și prin Duminica Sfinților Români. Ar fi înțelept să regăsim, prin lectura Scripturii, reperele duhovnicești ale vieții în Hristos care are ca final văzut împlinirea Fericirilor. Să învățăm, așadar, cu ei, ce avem de făcut pentru a fi!