Pelerinii din mai multe localităţi ale judeţului Suceava au participat, acum două zile, la Sfânta Liturghie oficiată de Înalt Preasfinţitul Pimen în Biserica „Sfântul Nicolae“ a Mănăstirii Probota. La momentul de rugăciune a asistat şi obştea aşezării monahale, păstorită de stravrofora Marina Ţurcanu. Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor a adresat un cuvânt de învăţătură în care a făcut referire la Evanghelia din Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi. „Dumnezeu va rândui lumea la Înfricoşătoarea Judecată în rai sau în iad, potrivit faptelor de milostenie. Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că Dumnezeu ne cere să-l cercetăm pe cel bolnav. Din Vieţile Sfinţilor citim că o faptă, oricât de mică ar fi ea, este răsplătită. Faptele de milostenie ne rânduiesc de-a dreapta lui Dumnezeu, iar zgârcenia şi lăcomia ne duc în iad. Faptele de milostenie sunt foarte importante. Sfântul Ioan Gură de Aur scrie aşa: «Biserica, văzând că bogaţii nu ajută pe săraci, pe cei bolnavi, a luat hotărârea să aibă bunuri pământeşti». De multe ori, bogaţii sunt zgârciţi şi nemilostivi, agonisind uneori averi pe cale necinstită. Suntem datori să facem fapte de milostenie către cei aflaţi în nevoi, care sunt numiţi «fraţi mai mici» ai Mântuitorului Hristos. Pentru a face milostenie trebuie să credem în răsplata lui Dumnezeu pentru aceste fapte. Faptele de milostenie se învaţă din copilărie. Îmi aduc aminte că părinţii mei, în anumite zile din săptămână, ne trimiteau să oferim o oală de lapte şi pâine celor săraci. În vremea când mergeam la şcoală eram organizaţi de doamna învăţătoare pentru a aduna lemne pentru cei săraci sau bolnavi. Fapta de milostenie este importantă şi pentru noi, călugării. Pentru a face fapta de milostenie trebuie să avem dragoste faţă de aproapele. Nu trebuie să avem inima lipită de bunurile pământeşti. Cel care agoniseşte trebuie să dea şi celui sărac“, a spus IPS Pimen.

Înscrisă în lista Patrimoniului Mondial

Mănăstirea Probota se află în localitatea Probota, judeţul Suceava, la cinci kilometri de oraşul Dolhasca, la 20 de kilometri de Paşcani, la 30 de kilometri de Fălticeni şi la 45 de kilometri de Suceava. Încă de la începutul întemeierii ei, pe când domnitorii au ctitorit-o pe aceste meleaguri, poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae, după cum se menţionează în pisania dăltuită în piatră, aflată la intrarea sudică a bisericii: „Cu vrerea Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh. Iată eu, robul stăpânului meu Iisus Hristos, Io Petru Voievod, cu mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Ştefan voievod cel Bătrân, a binevoit Domnia mea, cu buna mea voie în al patrulea an al stăpânirii noastre împărăteşti a zidi acest hram întru numele arhiereului şi făcătorului de minuni Nicolae, fiind egumen kir Grigorie, în anul 7038 (1530) octombrie 16“. Între anii 1934-1937, Comisiunea Monumentelor Istorice iniţiază restaurarea bisericii şi a casei egumeneşti, prin arhitectul Horia Teodoru. În anul 1986, Mitropolia Moldovei şi Sucevei aprobă un proiect de consolidare a părţii superioare a bisericii. Tot atunci a fost înlocuit acoperişul cu unul de tablă. În urmă cu 20 de ani, mănăstirea a fost reînfiinţată, având obşte de maici. În anul 1993, biserica aşezării monahale a fost înscrisă în lista Patrimoniului Mondial, în grupul bisericilor din Moldova cu picturi murale exterioare. Ca urmare a acestui fapt şi datorită interesului unor specialişti din Japonia, acest monument a fost supus între 1996-2001 unui amplu proces de cercetare, restaurare şi valorificare desfăşurat sub egida UNESCO, cofinanţat de Japan Trust Fund for World Heritage şi Ministerul Culturii din România.