Suntem la începutul Postului Naşterii Domnului. Pe data de 15 noiembrie, creştinătatea a început pregătirea pentru primirea Pruncului Iisus. Tinerii de la ATOR Iaşi se pregătesc şi ei. Pregătirea este de multe feluri şi la ea participă şi trupul şi sufletul, dar şi mintea. Marţi seară, în prima zi a Postului, 70 de tineri s-au strâns în biserica Sfântului Sava din Iaşi, în jurul poetului Marius Iordăchioaia, pentru a înţelege mai bine ce este superficialitatea, de ce este dăunătoare omului şi cum poate fi evitată.

Superficialitatea se descrie ca o lipsă de profunzime, de neînţelegere a sensului vieţii şi a adâncurilor ei.

Superficialitatea este una dintre bolile cele mai răspândite ale societaţii contemporane. Ea rezultă şi din faptul că omul doreşte să câştige mult cu efort puţin, să reuşească repede. Superficial este cel ce nu se ia pe sine în serios şi implicit nici lucrul pe care-l face. Superficialitatea este şi un simptom al neîncrederii în sine. Nu cred în mine şi astfel nu cred nici că eu voi putea face ceva serios şi cu greutate. Hai să fac ce am de făcut repede şi să trec la altceva că oricum nu contează, oricum ce fac eu nu are valoare.

Omul superficial este un „artist“ în ce priveşte minţirea de sine. Necunoscându-se pe sine, căci nu are vreme şi nici curajul de a o face, necunoscând bine lumea în care trăieşte, căci nu-şi cunoaşte istoria şi nici cultura din care face parte şi neştiindu-L nici pe Dumnezeu, omului nu-i rămâne decât să trăiască în superficialitate şi mediocritate. Trăieşte undeva pe la mijloc. Superficialitatea ne învăluie, ne amăgeşte şi ne încolţeşte.

Dumnezeu ne vrea puternici şi sclipitori. Dumnezeu Cel ce ne-a creat după chipul Său ne doreşte îndemânatici, inteligenţi şi harnici, doreşte să ne săvârşim lucrarea desavârşit. Suntem chemaţi la a fi împreună-lucrători cu Dumnezeu, să fim hotărâţi în a face binele şi a-l face bine. Noi, însă, începem multe şi nu terminăm nimic sau terminăm foarte puţine şi le terminăm târziu. De ce oare nu putem duce lucrurile până la capăt? Omul superficial este omul jumătăţilor de măsură. Când omul cade pradă superficialităţii, el ajunge să îi slujească acesteia toată ziua. Neînvăţaţi să facem ceva bine, le împlinim pe toate molatec şi nedesăvârşit.

Invitatul ne-a atras atenţia că un creştin se mântuie preocupându-se şi de mântuirea celorlaţi. Nu te poţi întâlni cu Dumnezeu trăind izolat şi egoist, în uitare de celălalt. Mântuirea este o împreună-lucrare în care sunt prezenţi şi Dumnezeu, şi aproapele.

Depăşirea stării de „mântuială“ se realizează, aşadar, în comuniune, asumând suferinţa celuilalt, a celorlalte mădulare ale Bisericii.

Această seară a fost un nou prilej de reflecţie, de împreună-căutare şi de conştientizare a stării noastre a fiecăruia. (Emilian Donisanu, ATOR Iaşi)