Harnici, iubitori de frumos și artă, copiii au adus o rază de lumină în sufletele bătrânelor din azilul mănăstirii, au însoțit maicile în ascultări cu multă dibăcie, au fost deschiși să învețe limbi străine, printre care și greaca Bizanțului și au fost perseverenți în iubirea față de muzica psaltică. S-au întrecut în poezie, pictură, sculptură și cântări patriotice și, nu în ultimul rând, au știut să se roage cu sufletele lor curate și nevinovate pentru întreaga lume.

Lucrul mâinilor lor, însoțite de rugăciunea cântată a numelui lui Iisus Hristos, au umplut văzduhul de la Paltin până la Petru Vodă, la mormântul părintelui Justin, care iubea mult copiii României și care se roagă și azi, neîncetat, pentru mlădițele acestui neam.