Evenimentul, transmis LIVE de portalul Doxologia.ro, a fost organizat de Centrul de Studii Patristice „Sfântul Maxim Mărturisitorul”, în parteneriat cu Editura Doxologia și Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Dumitru Stăniloae”.

În cadrul evenimentului a avut loc și lansarea a trei volume dedicate Sfântului Grigorie Palama, apărute la Editura Doxologia:

• Omilii la Maica Domnului

• Cuvinte pentru apărarea celor care se unesc în chip sfânt

• Cum ne mântuim? –  Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Neofit Zăvorâtul din Cipru și Sfântul Grigorie Palama.

În sine, aducerea moaștelor Sfântului Grigorie la Iași e un eveniment. Pentru că, atunci când vorbim de Sfântul Grigorie Palama, vorbim de însăşi esenţa teologiei, vorbim despre ce are mai bun teologia ortodoxă. Chiar dacă unii teologi occidentali nu recunosc sau nu împărtășesc până la capăt învăţăturile Sfântului Grigorie Palama, învăţăturile dogmatice mai ales ale Sfântului Grigorie, cu toate acestea, ei recunosc în cor valoarea teologică a Sfântului Grigorie, care a fost o minte absolut excepţională pentru timpul său, un scriitor extrem de prolific şi de valoros, care a adunat şi a sintetizat toată tradiţia patristică de până la el, a fost un apologet extraordinar de important pentru că a apărat credinţa şi n-a scris-o aşa, dintr-o simplă nevoie de a se vedea semnat pe unele lucrări, a scris din necesitate de a apăra credinţa sau de a o propăvădui, pentru că omiliile sale scrise la finalul vieţii sunt dintr-o necesitate pastorală, scrise în timp ce era mitropolit în Tesalonic. Sfântul Grigorie este o figură absolut uimitoare şi emblematică pentru teologia ortodoxă. Aș zice că este o marcă a teologiei ortodoxe atâta vreme cât s-a hotărât, după canonizarea lui, ca Duminica a doua din Postul Mare să-i fie dedicată, să-i fie închinată imediat după Duminica Ortodoxiei. Biserica a certificat valoarea lui şi locul lui absolut formidabil, pe care îl are în Biserică. Dar cum putem să cunoaştem un astfel de sfânt, altfel decât cunoscându-i şi scrierile, cunoscându-i opera?, a afirmat la începutul întâlnirii pr. Dragoș Bahrim.

Conferința a fost susținută de pr. conf. dr. Roger Coresciuc, care a evidențiat importanța gândirii Sfântului Grigorie Palama pentru teologia ortodoxă contemporană, subliniind totodată că fără curăție, chiar și înțelepciunea sau studiul nu conduc la îndumnezeire și mântuire spirituală:

Sfântul Grigorie Palama se poziționează ferm, de la bun început, și îndreaptă discuția către ceea ce am putea numi generic „realitatea lucrurilor”, fără a desconsidera importanța științelor. Și repet, lucrul acesta, Sfântul Grigorie Palama nu desconsideră cunoașterea, ci doar o delimitează sau îi indică foarte clar domeniile de competență, spunând că în momentul în care dorim desăvârșire duhovnicească, nu putem pune pe același plan cunoașterea duhovnicească și cunoașterea care vine din științe. Așadar, fără să desconsidere importanța științelor, Sfântul Grigorie arată relativitatea acestora și lipsa lor de importanță ultimă, în procesul de mântuire. „Cunoașterea profană nu poate duce” - zice Sfântul Grigorie – „la asemănarea cu adevărul suprem și ea îl limitează pe om la universul strâmt al acestei lumi”. „Este adevărat” - zice Sfântul Grigorie – „că rațiunile dumnezeiești sunt prezente în creație și că ele ne pot duce la sezizarea Creatorului, însă această sesizare nu poate fi făcută decât de către cel care viețuiește în curăție, care este departe de păcat și care, prin vedere, se află într-o întoarcere continuă către Dumnezeu”. Fără știință și fără cunoașterea profană, omul se poate îndumnezei. „Dar dacă are această cunoaștere profană și nu are curăția necesară în viața de așceză, îndumnezeirea rămâne mit”.

Sfântul Grigorie Palama propune o altă paradigmă de raportare la Dumnezeu și la tainele dumnezeiești. „Cunoașterea este și bună, și rea”, zice Sfântul Grigorie Palama. Este bună atâta timp cât este folosită ca un exercițiu de antrenare a minții, dar devine rea în momentul în care este idolatrizată și așezată în panteonul unor divinități impersonale, incapabile să îl pună pe om în legătură cu Dumnezeu. Dar Sfântul Grigorie nu vorbește doar de cunoașterea aceasta, să-i zicem, profană. El abordează și chestiunea cunoașterii teologice. Zice Sfântul Grigorie: „Nici chiar cunoașterea teologică nu poate duce prin sine la despătimire”. Asta nu înseamnă că este rea, dar prin sine, de una singură, ea nu poate să ducă la despătimire. Simpla cunoaștere a învățăturii de credință nu este suficientă pentru dobândirea virtuților. Ba mai mult, cunoașterea teologică implică o responsabilitate mult mai mare decât cunoașterea profană și există posibilitatea ca cel care este bine instruit în cele ale teologiei să nu fie capabil să transpună în fapt toată învățătura Evangheliei. Trufia, care are la bază cunoașterea teologică, în cazuri în care se întâmplă acest lucru, nu poate primi dragostea lui Dumnezeu și nu îl poate transfigura pe om, pentru că ea împiedică simțirea Tainelor Duhului. Cu atât mai mult, trufia care provine din cunoașterea profană nu are cum să fie scopul contemplației, adică al vieții duhovnicești.

Totodată au mai fost prezenți pr. conf. dr. Paul-Cezar Hârăoanu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, și pr. dr. Dragoș Bahrim, directorul Centrului de Studii Patristice „Sfântul Maxim Mărturisitorul”, moderatorul întâlnirii.

Sfântul Grigorie Palama este greu de înțeles, e nevoie atunci când îl citești să-ți iei pixul în mână și să subliniezi, să-ți notezi pentru a-l înțelege. Și atunci când îl citești pe Sfântul Preot Dumitru Stăniloae același lucru trebuie să-l faci, să-ți iei pixul în mână și să începi să notezi, să subliniezi, să-ți iei notițe ca să poți înțelege. Eu recunosc, ca unul care mă ocup cu studiul Sfintei Scripturi, că dacă vrei să faci un studiu serios al Scripturii și o lectură serioasă a ei, ar trebui să faci același lucru. Să iei pixul în mână, să subliniezi și să iei notițe. Și atunci vedem cum textul biblic, Sfântul Grigorie Palama și Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae ne apropie. Mă gândeam că în esență, totuși astăzi, pentru omul contemporan, iată că Sfântul Grigorie Palama suscită atâta interes încât s-a umplut sala. Ceea ce spune mult, ceea ce spune mult despre nevoia omului de astăzi nu doar de a se raporta la sfinți și de a-i cunoaște pe sfinți, ci despre nevoia omului de astăzi de a-l cunoaște pe Dumnezeu și a se apropia de El din ce în ce mai mult. Astfel încât demersul acesta de traducere a operelor Sfântului Grigorie Palama și toate celelalte traduceri patristice care au apărut la Editura Doxologia, un astfel de demers răspunde nevoii pe care omul de lângă noi, omul de astăzi, o are față de Dumnezeu, a mărturisit părintele decan.

Cele trei volume pot fi văzute și achiziționate fie de la standul editurii, amenajat în această perioadă la poarta Catedralei Mitropolitane (str. Arhitect G. M. Cantacuzino), fie online, de pe site-ul edituradoxologia.ro.

Întâlnirea oferit participanților prilejul de a redescoperi profunzimea gândirii palamite și de a înțelege relevanța acesteia pentru viața duhovnicească a creștinului de astăzi.

Pelerinii care ajung la Iași vor putea să se închine, începând cu 11 octombrie, şi la un fragment din moaștele Sfântului Grigorie Palama, aduse de la Biserica Mitropolitană din Tesalonic. Racla va sosi în capitala Moldovei sâmbătă, în jurul orei 12.00 noaptea.

„Fiu al dumnezeieştii şi neînseratei lumini”

Sfântul Grigorie Palama a reușit să lase posterității o operă teologică, ascetică și pastorală impresionantă, poate cea mai completă și valoroasă sinteză a Tradiției Apostolice și Patristice din cel de-al doilea mileniu de creștinism. 

Unul dintre cei mai mari teologi din istoria Bisericii Ortodoxe, ierarhul s-a născut în jurul anului 1296 în Constantinopol. Provenind dintr-o familie înstărită a acelor timpuri, care avea strânse legături la curtea imperială, aşadar o familie de demnitari, Sfântul Grigorie a urmat cursuri de filozofie, dar şi de teologie.

A rămas orfan de tată încă de mic, dar sub îngrijirea mamei sale a finalizat cu bine studiile. I-a îndemnat pe mama și pe frații săi să pășească pe calea călugăriei, iar el, la vârsta de 20 de ani, a părăsit cele lumeşti pentru a se apropia de cele cereşti, pentru a petrece o viaţă liniştită în comunitatea Sfântului Munte Athos.

Combătându-l pe ereticul Varlaam din Calabria, precum și pe alții, a fost numit arhiepiscop al Tesalonicului în anul 1347, iar până în ziua trecerii sale la cele veşnice, 14 noiembrie 1359, activitatea sa s-a desfăşurat între Constantinopol şi Tesalonic.

Sfântul Grigorie Palama a învăţat că sfinţii, când Dumnezeu voieşte, pentru credinţa lor puternică şi pentru multa lor rugăciune, pot pregusta încă din viaţa aceasta slava sau lumina Împărăţiei Cerurilor, care este lumină necreată şi netrecătoare. În duminica a doua din Postul Mare, Sfântul Grigorie Palama este pomenit în mod deosebit ca „fiu al dumnezeieştii şi neînseratei lumini”, adică teolog al luminii dumnezeieşti neapuse, necreate şi veşnice.

Sfântul Grigorie Palama a trăit experiența isihastă ca viețuitor la Sfântul Munte Athos, a cunoscut experiențele Sfinţilor Părinți, dar și întreaga teologie ortodoxă, și de aceea a realizat o sinteză a experienței isihaste. Nu mult după trecerea sa la cele veşnice, în anul 1368, a fost canonizat la Sinodul din Constantinopol pentru lupta dusă contra ereticilor și pentru teologia sa profundă. 

Sfântul Ierarh Grigorie Palama, prin viaţa şi operele sale, a dus la înviorarea vieții bisericești, nu numai a celei monastice, ci în general a credincioșilor.