Credincioșii nemțeni și pelerinii veniți din întreaga țară au participat în această dimineață la hramul așezământului monahal de la Secu și s-au rugat la Sfânta Liturghie oficiată de IPS Părinte Mitropolit Teofan și PS Părinte Episcop Ignatie. De asemenea, cei prezenți s-au închinat la cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh Varlaam, Mitropolitul Moldovei, care au fost așezate într-un baldachin special amenajat în curtea mănăstirii.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Părinte Episcop Ignatie le-a vorbit celor prezenți despre viața sfântului prooroc, afirmând că Sfântul Ioan și-a îndeplinit misiunea sa cu foarte multă dragoste față de Mântuitorul Hristos: „Câți am putea spune «Eu vreau să crească celălalt și eu să mă micșorez»? Aceasta este dragostea reală, autentică, atunci când pe tine însuți te micșorezi și îl laș pe celălalt să crească în tine. Sfântul Apostol Pavel este cel care a împlinit acest cuvânt, s-a micșorat pe sine și l-a lăsat pe Hristos să se vadă în tot ceea ce el săvârșea: cuvânt, atitudine, gândire, simțire, în toate era Hristos. El însuși a mărturisit «Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine». El este cel care trăiește! Acestea nu sunt imposibile pentru noi. Când îți este dragă o persoană, o iubești foarte mult, persoana îți umple sufletul. Referința vieții tale este persoana aceea, cu gândurile, cu atitudinile, modul de a se comporta, cu tot ceea ce ține de universul omului care îți este foarte drag și devine ca un centru al vieții tale. Nu mai ești tu centrul celorlalți, și celălalt este centrul vieții tale, conținutul vieții celuilalt devine conținutul vieții tale. Aceasta este minunea dragostei! Așa ne preface dragostea pe noi când cineva ocupă un loc special în inima noastră. Sfântul Ioan Botezătorul a împlinit acest lucru cu asupra de măsură față de cel care a fost chemat să-l slujească. Și încă un amănunt care întotdeauna m-a uimit - pentru că toți avem această tentativă de a scoate în evidență calitățile noastre, de a ne pune în centrul atenției, nicidecum să ne smerim sau să ne lăsăm într-un con de umbră atunci când reflectoarele sunt pe noi – legat de smerenia Sfântului Ioan Botezătorul: s-a retras la momentul potrivit, când Hristos s-a arătat lumii la malurile Iordanului, și când Sfântul Ioan mărturisește atât de frumos: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii». Sfântul Ioan s-a retras, a avut conștiința încheierii misiunii sale, n-a rămas în continuare pe scena propovăduirii, s-a retras pentru că trebuia să îl lase pe Hristos să crească”.

La finalul slujbei, Părintele Mitropolit Teofan l-a hirotesit protosinghel pe ieromonahul Calinic Nichitoaia, viețuitor al așezământului monahal. În continuare, părintele stareț Vichentie Amariei a rostit un scurt cuvânt de mulțumire și le-a oferit celor doi ierarhi o icoană cu Maica Domnului.

„Un cuvânt rostit de Sfântul Ioan Botezătorul la începutul misiunii sale a fost «Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția cerurilor». Acest cuvânt este fundamentul inițial în desfășurare, și este final al evangheliei, așezat la rădăcina mântuirii oamenilor. Unul din înțelesurile tainei pocăinței este acela de a recunoaște starea de păcat în care ne găsim, de a recunoaște că uneori în viața noastră ne regăsim în chipul lui Irod, al Irodiadei și al Salomeei. «Pocăiți-vă» înseamnă și hotărârea ca după ce am constatat păcatul din noi să nădăjduim o schimbare, o schimbare la nivelul minții în mod special, căci la nivelul minții se petrec toate lucrurile. Mintea poate să fie tronul lui Dumnezeu dar poate să fie și balta în care se scaldă diavolul, batjocorindu-ne chiar din interiorul minții noastre, de aceea, preluând cuvântul Sfântului Ioan Botezătorul, să îl rugăm pe Dumnezeu să ne dăruiască putere întru schimbarea minții păcatului din noi, să dobândim minte veghetoare, axată pe rugăciune, pentru a sta la sfat cu Dumnezeu și a primi din partea lui adevărata cale de urmat”, a afirmat la sfârșit IPS Părinte Teofan.

Sfântul Ioan Botezătorul, ocrotitor al Mănăstirii Secu

Așezământul monahal de la Secu reprezintă o vatră monahală de intensă trăire duhovnicească a cărei vechime se ridică la aproape 500 de ani. În jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetății Neamțului, pe valea Pârâului Secu, se așează un grup de sihaștri care vor întemeia mai apoi, în anul 1530, sub conducerea ieroschimonahului Zosima, călugăr de la Mănăstirea Neamț, schitul cu același nume: Schitul lui Zosima. În secolul al XVII-lea, Nestor Ureche, vornicul Țării de Jos, tatăl cunoscutului cronicar Grigore Ureche, împreună cu soția sa Mitrofana, ctitoresc mănăstirea de piatră, în formă de cetate dreptunghiulară, cu biserica mare în mijlocul zidurilor, cu hramul „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Potrivit rânduielilor bisericești, s-a stabilit ca ziua de 29 august să fie întotdeauna zi de post, comemorându-se astfel pătimirile prin care a trecut Sfântul Ioan Botezătorul și amintindu-se de momentul în care Irod, ospătându-se peste măsură, i-a cerut Salomeei să danseze, iar ca răsplată i s-a oferit capul Sfântului Prooroc. De asemenea, prin această zi de post ne asemănăm și noi vieții postitoare a Sfântului Ioan. Această sărbătoare este ultima din cadrul anului bisericesc. Capul Sfântului Ioan Botezătorul, de-a lungul timpului, a fost pierdut de trei ori și aflat de tot atâtea ori. Din acest motiv, sărbătorim pe 24 februarie Prima și A doua aflare a capului, iar pe 25 mai A treia aflare a capului Sfântului Ioan.

Luni dimineață, de sărbătoarea Sfântului Varlaam Mitropolitul, Sfânta Liturghie de hram va fi săvârșită de Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, dimpreună cu Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei.