Evenimentul a debutat luni, 18 mai, cu săvârșirea Sfintei Liturghii în biserica Mănăstirii Durău, oficiată de IPS Teofan împreună cu un sobor de slujitori.

Preoții din cele trei protopopiate, alături de soțiile lor, iau parte la această întâlnire duhovnicească, desfășurată într-un cadru prielnic dialogului și reflecției asupra misiunii preoțești. Întâlnirile sunt prezidate de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, care oferă participanților ocazia de a dialoga direct cu ierarhul și de a împărtăși experiențe pastorale.

Tema ediției din acest an, „Preotul și preoteasa, pe calea sfințeniei în familie și parohie. «Fiți sfinți, pentru că Eu sunt Sfânt»”, a oferit un cadru generos de discuții privind rolul preotului și al familiei sale în viața parohiei și în lucrarea misionară a Bisericii.

Invitatul special, părintele Constantin Coman, a susținut o conferință dedicată înțelegerii ortodoxe a sfințeniei, subliniind faptul că, în tradiția răsăriteană, sfințenia nu reprezintă o performanță morală sau suma unor merite omenești, ci rodul împărtășirii omului de Dumnezeu:

Felul în care înțelegem noi sfințenia este specific, este diferit și este cel adevărat, credem și mărturisim, iar acest lucru este susținut de Dumnezeu și de Scripturi, de Marii Părinți ai Bisericii, de tezaurul nostru liturgic, de viața noastră liturgică, de marii duhovnici, să spun așa, și chiar de bunul-simț, adică de reflecția fiecăruia dintre noi.

De aceea v-am rugat să luați aminte, pentru că am intrat într-o epocă, de câteva decenii deja, a confruntărilor nemijlocite. Iată, o diasporă românească masivă este acum în Europa: cinci milioane de români sunt în contact direct, la nivelul cel mai de bază, cu credincioși de alte tradiții; avem o mie de preoți și zece ierarhi în Europa. Dar și noi suntem confruntați, pentru că au dispărut toate granițele, cu toată lumea, cu toate ideologiile, cu toate credințele și suntem chemați să ne cunoaștem foarte bine, să ne definim în specificul nostru. Dacă ne întreabă cineva: „Voi de ce sunteți voi? Ce vă deosebește pe voi, ortodocșii, de ceilalți?”, trebuie să știm.

Și problema sfințeniei este una care ne deosebește. Înțelegerea sfințeniei este una care ne deosebește radical. Pentru că noi mărturisim, cum spuneam, pe urmele tuturor izvoarelor credinței noastre, că numai Dumnezeu este Sfânt, singurul Dumnezeu este Sfânt.

Iar omul are acces la sfințenie prin împărtășirea de Dumnezeu. Deci lucrurile acestea nu sunt cuvinte goale. Sfințenia o dobândim prin împărtășire.

Noi ne împărtășim de Dumnezeu și, prin aceasta, ne împărtășim de sfințenia lui Dumnezeu. La noi, în Răsăritul ortodox, așadar, sfințenia nu este o performanță morală. Nu pentru că cineva este grozav, cineva este ascet, cineva este postitor, cineva este foarte evlavios, cineva este foarte rugător sau face foarte multe lucruri. Niciodată Biserica Răsăriteană Ortodoxă n-a declarat pe cineva sfânt pentru aceste considerații, pentru merite. În alte tradiții creștine există această teorie a meritelor, nu la noi.

La noi, sfințenia, cum spuneam, este prin împărtășire. De ce la noi a supraviețuit această învățătură? Pentru că numai Răsăritul ortodox crede, mărturisește și arată în felul de a viețui, în viața noastră liturgică și în viața noastră duhovnicească, în mod deosebit, că omul se poate împărtăși de Dumnezeu.

Și astfel, prin împărtășire... Am auzit adesea spunându-se „părtășire”. Acela este un sinonim. Nu aș renunța totuși la „împărtășire”, pentru că este cuvântul nostru-cheie. Acesta este cuvântul-cheie. Și este de atâtea veacuri în vocabularul nostru și, în plus, are prefixul „îm-”, care te duce în lumea lăuntrică.

Deci împărtășirea nu este doar o simplă participare, să stau lângă cineva și să fim părtași la aceeași atmosferă, la același eveniment. Împărtășirea înseamnă că cineva îmi devine lăuntric. Dumnezeu îmi devine lăuntric.

Noi ne împărtășim mâncând Trupul și Sângele Domnului. Nu există o formă mai concretă de interiorizare decât aceasta.

Întâlnirile sunt organizate de Sectorul de Misiune, Statistică și Prognoză Pastorală al Arhiepiscopiei Iașilor și oferă clericilor din eparhie prilejul de a împărtăși din experiențele lor cu ceilalți participanți. La finalul conferinței, cei prezenți se împart în diferite echipe de lucru, iar la finalul activităților, vor prezenta în plen concluziile temei.