Discutam dacă se poate accepta sau nu folosirea expresiei „Ortodoxia este un tratament vindecător şi o ştiinţă". Deci când vorbim de tămăduire, însă desprinzând-o de descoperirea dumnezeiască şi de predania ortodoxă, riscăm, desigur, să o schimbăm. Şi mai este o primejdie care pândeşte peste tot. Este posibil să vorbim despre credinţă în chip cu totul abstract; să înţelegem prin ea câteva principii raţionale şi obiective pe care trebuie să le primim în mod logic, crezând că aceasta este mântuirea.

Astfel trăiesc teologii care lucrează în chip intelectual şi de aceea atâţia oameni vorbesc astăzi despre teologia academică. După părerea mea, tratamentul nu se poate desprinde de credinţa ortodoxă, căci  unul presupune existenţa celeilalte. Aş vrea să analizez ceva mai mult aceste lucruri.

Termenul ortodoxie este alcătuit din două cuvinte: orthi (adevărat, drept) şi doxa. Doxa înseamnă credinţă, învăţătură şi slavă. Cele două cuvinte se leagă strâns unul cu celălalt. Dreapta învăţătură despre Dumnezeu înseamnă adevărată şi dreaptă slăvire a lui Dumnezeu. Căci dacă Dumnezeu este abstract, atunci rugăciunea către acel Dumnezeu este abstractă. Dacă Dumnezeu este personal, atunci rugăciunea dobândeşte un chip personal. Dumnezeu a descoperit adevărata credinţă, adevărata învăţătură. Spunem deci că învăţătura despre Dumnezeu şi toate cele ce ţin de mântuirea omului sunt Descoperirea lui Dumnezeu, iar nu descoperire omenească.

(Mitropolitul Ieroteos Vlahos, Boala și tămăduirea ei în tradiția ortodoxă, Editura Sophia, București, p. 78)