Ai văzut unde şi când ne răsplă­teşte Domnul pe cei „după asemănare”? Că ră­sare soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. De te vei face urâtor de rău, nepomenitor de rău, fără să îndepărtezi pe vrăjmaş, neţinând minte vrăjmăşia de ieri, de te vei face iubitor de fraţi, împreună-pătimitor, te-ai asemănat lui Dumnezeu. Dacă în ce fel este Dumnezeu către tine, păcă­tosul, care te împotriveşti Lui în fiecare zi, te vei face astfel către fratele cel ce ţi-a greşit ţie, cu dragoste desăvârşită şi cu milosti­vire faţă de aproapele, te-ai asemănat lui Dumnezeu.

Aşa încât ai pe cel „după chip” pentru că eşti cuvântător şi te faci „după asemănare” din faptul că primeşti bunătatea. Primeşte, dar, milostivirile îndurării şi bunătatea ca să te îmbraci în Hristos (Coloseni 3,12). Căci prin cele prin care primeşti bunătatea, prin acestea te îmbraci în Hristos, familiarizându-te cu Dumnezeu prin familiaritatea cu El. Astfel, istorisirea plăsmuirii omului este învăţă­tură pentru viaţa noastră (felul cum ne-a zidit Dumnezeu, faptul că ne-a făcut asemenea cu El, ne îndatorează la o vieţuire virtuoasă şi ne arată că trebuie să ne purtăm la fel ca El).

„Să facem om după chipul Nostru şi după asemănare.” Să aibă chiar de la zidire pe cel după chip, dar să se facă după asemănare prin a sa sârguinţă, fiindcă are putinţa aces­tui lucru, luând-o în firea sa. De te-ar fi făcut după asemănarea lui Dumnezeu din­tru început, unde ar fi fost harul tău? Binele implică o alegere a voinţei, altfel nu există merit, totul e automat şi indiferent. Abia în­cordarea de a alege binele de rău dă valoare faptelor. De unde te-ai fi încununat? Căci, dacă Creato­rul ar fi dat totul firii, cum ți s-ar fi deschis Împărăţia Cerurilor? Iar acum una s-a dat, iar alta a rămas nedesăvârşită ca, desăvârşindu-te pe tine însuţi, vrednic să te faci de răsplata cea de la Dumnezeu.

Cum, dar, ne facem după asemănare? Prin Evanghelie. Căci ce este creştinismul? Asemănarea cu Dumnezeu după cât este cu putinţă firii omului. De ai primit a fi creştin, sârguieşte-te să te faci asemenea cu Dum­nezeu! Îmbracă-te în Hristos! Cum se va îm­brăca cel ce nu este pecetluit? Cum se va îmbrăca cel ce nici botezul nu l-a primit? Căci cel ce n-a primit haina nestricăciunii va sta foarte departe de asemănarea cu Dumnezeu.

De ţi-aş fi vorbit: vino, fă-te asemenea unui împărat, nu m-ai fi socotit binefăcător şi te-ai fi sârguit cu multă grabă către ceea ce ai fost chemat? Dar, deoarece vreau să te fac asemenea cu Dumnezeu, fugi de cuvântul care te face Dumnezeu, astupându-ţi urechi­le ca nici să n-audă cuvintele mântuitoare.

(Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la facerea omului. Omilie despre Rai, traducere din limba greacă de Ieromonah Lavrentie Carp, Editura Doxologia, Iași, 2010, pp. 49-51)