În Aula Magna "Mihai Eminescu" a Universității “Al. I. Cuza“ (UAIC) din Iași s-au descis astăzi lucrările Conferinței naționale "Text și discurs religios". La manifestare participă peste 70 de profesori, cercetători și doctoranzi din cele mai importante centre universitare românești.
Facultatea de Litere a UAIC din Iași organizează, în perioada 12-13 noiembrie 2010, ediția a treia a Conferinței naționale "Text și discurs religios". Deschiderea oficială a manifestării a avut loc astăzi. Prof. univ. dr. Vasile Ișan, rectorul Universității “Al. I. Cuza“ din Iași, a adresat un cuvânt de bun-venit invitaților care participă la conferință. “Personal, trăiesc emoția participării la o conferință inedită, pe un alt domeniu decât cel cu care m-am obișnuit și, deopotrivă, trăiesc bucuria că asist la formarea unei tradiții. Sunt multe personalități cărora le mulțumim. Le suntem recunoscători și le datorăm toată gratitudinea noastră, a celor care conducem vremelnic universitatea“, a spus prof. univ. dr. Vasile Ișan. Dezbaterile se derulează pe secțiunile: "Traducerea textului sacru", "Retorica discursului religios" și "Literatura și sacrul".
“Textul religios mărturisit“
Înalt Preasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a rostit comunicarea intitulată “Textul religios mărturisit“ din care vă prezetăm o scurtă sinteză. “Textul sacru este în sine putere dătătoare de viață. Cel ce-L atinge în diverse forme, chiar numai din curiozitate sau interes științific, este, uneori pe nesimțite, influențat de marea forță care sălășluiește într-însul. Această forță nu este sesizată imediat. Este ca bobul de grâu întru așteptarea primăverii, cum spune Sfântul Apostol Pavel; este ca bobul de strugure în așteptarea Potirului, după mărturia unui preot poet din Mehedinți. Puțin câte puțin, uneori trecând prin putrefacție, îngheț și zdrobire, bobul de grâu devine prescură, bobul de strugure devine Împărtășanie, Comuniune, Cunoaștere. Da! Aplecarea onestă asupra textului biblic, singurul sacru în esență, deschide perspectiva cunoașterii în mod real. Textul biblic îl așază pe cititor, pe cercetător, pe rugător în lumea tulburătoare a începutului umanității, a zbaterii acesteia între bine și rău, a evoluției sau degenerării ei, a frumuseților adânci sau a urâciunilor pustiiri (...). Un univers al cunoașterii se deschide în fața celui care se lasă cuprins sau este cuprins de pagina biblică“, a reliefat Părintele Mitropolit Teofan, care a continuat să facă referire la cunoașterea Cuvântului, care “duce la calitatea de «fii ai lui Dumnezeu» - finalitate a oricărui demers creștin“.
Cercetarea și cunoașterea textului biblic
"Relația autentică dintre fiu și tată este una de iubire, cunoașterea definindu-se, traducându-se de fapt, prin a iubi. Iar cel care iubește primește dreptul de a face tot ce dorește, iubirea fiind platforma libertății. Cunoaștere, iubire, libertate. Triadă binecuvântată, izvorâtă din textul sacru asimilat în coordonatele lui principale, trăit, prin experiență proprie, în esența lui. Apropierea, prin cercetare, de textul biblic, nu aduce totdeauna, la toți și pe deplin asimilarea cunoașterii Cuvântului, adică a cunoașterii propriu-zise, altoită pe iubire și dăruitoare de libertate. Există riscul înstrăinării ființiale a discursului de text, precum există pericolul îndepărtării religiei de credință, a cuvintelor de Cuvânt. Pentru ca textul să fie fecund, pentru ca discursul să fie dătător de viață, adică mărturisitor al Cuvântului – Viață este nevoie de «focul» adus din cer de Hristos, «foc» pe care El, Hristos, dorește să-l vadă aprins în inima omului. Acest «foc», imposibil de definit de logica umană obișnuită, fiind «nebunie» și «sminteală» pentru înțelepciunea acestei lumi, dăruiește omului perspectiva cunoașterii adevărate“, a spus, în încheiere, Arhipăstorul Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. (Constantin Ciofu)