Tinerețe cu credință, în tabăra de la Bohotin
De trei ani, tradiția de a ne întâlni cu tinerețea și cu inocența dragilor copii și tineri din Parohia „Sfântul Nicolae” din Bohotin, Protopopiatul 2 Iaşi, judeţul Iaşi, se păstrează neținând cont nici de criză, căldură sau de orice piedici.
„Tabăra din pridvorul satului” este un proiect drag nouă, celor din Parohia Bohotin este și un prilej deosebit de a învăța multe lucruri de la niște voluntari inimoși, cu care se leagă prietenii frumoase. A devenit atât de firesc acest proiect, mai ales că în zonă se organizează în trei parohii din același cerc pastoral (Cozmești, Moșna și Bohotin) unii copii din toate cele trei sate participând chiar la toate cele trei tabere. Am pășit curajoși înainte, susținuți mai ales de tinerii voluntari, atât de cei veniți cu sprijinul Sectorului de misiune al Arhiepiscopiei Iașilor, cât și de cei din parohie. Ca preot paroh am fost surprins atunci când părintele Mihail Siminciuc, coordonatorul acestor tabere, mi-a propus colaborarea. Așa a fost posibil ca între 24-26 iulie 2020, să fim o mare familie cu profesoara Alina Andrei, coordonatoarea taberei din partea parohiei, cu cei șase voluntari veniți din partea Arhiepiscopiei Iașilor, a celor șase voluntari din parohie și a celor aproximativ 70 de copii. Mai puțini anul acesta, dar apreciem calitatea mai mult decât cantitatea!
Câmpul din mijlocul satului Bohotin a răsunat de glasuri vesele
Așa a fost posibil ca dimineața, cu un program bine stabilit, voluntarii să se reunească cu participanții la tabără în fața bisericii din Bohotin. S-au făcut înscrierile de către părinții copiilor, apoi ne-am rugat pentru ca binecuvântarea lui Dumnezeu să fie asupra acestei tabere. A urmat apoi înviorarea, unul dintre cele mai iubite momente, întrucât era posibilitatea tuturor de a face mișcare în ritmul muzicii, cu animatori voluntari. Atelierele așezau la loc firesc scopul taberei: de a învăța lucruri folositoare legate de credința noastră ortodoxă. Se încheiau apoi atelierele cu așa-numitele „jocuri olimpice”, fie ele creative, fie pline de competiție și de mișcare. Era frumos când voluntarii îi numeau pe toți câștigători! Erau cu adevărat câștigători pentru că dobândeau încredere, nu doar cunoștințe. Un aspect important este faptul că am insistat să se strângă orice rămășițe de la gustări sau de la materialele folosite la ateliere, completând educația cu bunul simț. Sper din suflet că a lăsat urme frumoase această îndeletnicire! După-amiezele s-au terminat cu rugăciunea făcută împreună. Sâmbătă au avut loc activități și în curtea școlii din sat, cu sprijinul coordonatorilor acestei instituții. Seara a fost însă așteptată cu nerăbdare. Câmpul din mijlocul satului Bohotin, numit popular „bahnă” a răsunat de glasurile vesele, de cântece populare, precum și de jocuri și animații deosebite, totul culminând cu focul de tabără organizat cu sprijinul autorităților locale și al grupului de pompieri din Răducăneni. Duminică a urmat un program mai deosebit, fiind completat de participarea la Sfânta Liturghie. E mișcător „Crezul” sau „Tatăl nostru” rostit de aproximativ șaizeci de copii odată. E mult de învățat din inocența și dragostea simplă de Dumnezeu pe care o are un copil! A urmat înviorarea și căutarea de comori. S-au păstrat și condițiile deosebite cauzate de pandemie, copiii fiind împărțiți în mai multe echipe, după vârstă și nu numai, păstrând distanțarea regulamentară.
Impresii ale participanţilor
Am primit și mărturii ale voluntarilor și participanților, astfel încât să păstrăm un pic din atmosfera taberei.
„A fost prima mea tabară. Nu știu să exprim foarte bine în cuvinte sentimentul de împlinire pe care îl simt. Dragostea copiilor, implicarea și entuziasmul lor m-au impresionat și mă fac să aștept cu nerabdare următoarea experiență de acest fel. Cred că voi păstra mereu copiii în inima mea și nădăjduiesc să mă întâlnesc din nou cu ei. Bucuria lor le dă voluntarilor încredere, entuziasm și energie să revina și urmatorul an”. (Anastasia Nicolau)
„Tabăra din Bohotin a fost pentru mine prima la care am participat vara aceasta. A fost experiența care m-a trezit din monotonia vieții mele cotidiene, care mi-a oferit din nou ocazia de a împărtăși copiilor câte o părticică din sufletul meu, de a mă bucura împreună cu ei și de a mă umple de împlinire atunci cand îi privesc zâmbind. Au fost trei zile frumoase în care am dansat, am cântat, am citit și ne-am jucat, iar cel mai important este că am făcut toate acestea împreună, precum spune și sloganul taberelor din pridvorul satului, precum și al nostru, al voluntarilor: Împreună pentru tineri!" (Ștefan Orzetic)
„Un sătuc frumos, liniștit, cu o parohie foarte frumoasă. A fost una din cele mai frumoase tabere și parohii la care am fost. Și dumneavoastră sunteţi o familie foarte frumoasă și bine închegată. Îmi pare foarte bine că am putut lua parte la aceasta tabără și că am avut ocazia să vă cunosc.” (Iulian Chiriac)
„Ca voluntar pentru prima dată în Tabăra din Pridvorul Satului, pe mine m-a minunat cum purtarea tricoului galben îți oferă buletinul de lider și cum până la sfârșitul celor trei zile, copiii ajung să se atașeze atât de puternic de liderii lor. Să simți niște brațe mici, fragede, care te cuprind cu toată dragostea și să ai conștiința că tu ești cel ce aduce zâmbete pe chipurile unor copii, consider a fi cel mai prețios succes. Sub sprijinul necondiționat al părintelui și al doamnei preotese, împreună cu ajutorul voluntarilor rezidenți, am reușit să înviem în satul Bohotin o tabără nu destinată, cum s-ar crede, distracției, ci sufletului. Am râs, am dansat, am plâns, ne-am stresat, ne-am îndoit poate de aptitudinile noastre, apoi iar am râs și la final am părăsit curtea bisericii cu un gust dulce și cu o amintire de neuitat. Mulțumesc! ” (Alexandra Orzetic)
„Tabara de anul acesta a reprezentant o experiență inedită, pe care nu o voi uita niciodată. Voluntarii au fost foarte faini și au creat o atmosferă de neuitat. În cele trei zile de tabără am învățat multe lucruri, mai exact, cum să fiu cel mai bun organizator. În concluzie, mi-a plăcut foarte mult și îi aștept și anul viitor”. (Diana Șurpanu)
„Din punctul meu de vedere, a fost o tabără bine organizată. Consider că, participanții de anul acesta s-au distrat pe cinste, datorită coordonatorului, părintelui si doamnei preotese, dar și a voluntarilor, atât din sat, cât şi cei din cadrul Asociației Tinerilor Ortodocși Români” (Emanuel Șurpanu)
„Zilele astea de tabără au fost super! Am socializat și mi-am făcut noi prieteni. A fost o adevărată plăcere să-mi ajut părintele cu această tabără”. (Eduard Spînu)
„Am așteptat un an pentru a avea loc cea de-a treia ediție a Taberei din pridvorul satului, dar iată, s-a și sfârșit! Pentru mine aceste zile petrecute cu copilașii și mai ales cu ceilalți voluntari au fost excepționale! Timp de trei zile am făcut parte dintr-o numeroasă familie, am avut numeroase motive pentru a zâmbi necontenit și, mai presus de astea, mi-am făcut prieteni noi. Ceea ce se întâmplă în timpul desfășurării taberei este extraordinar. Vreau să mulțumesc preotului parohiei noastre, părintele Andrei Iulian și doamnei preotese Alina Andrei pentru tot ajutorul acordat, dar și voluntarilor. Sunt foarte bucuroasă că am avut ocazia de a cunoaște oameni minunați!” (Anca Voinea)
„Este deja a III- a ediție a Taberei din Pridvorul Satului la care particip și pot spune că și de data asta am rămas cu gânduri și amintiri pline de căldură și dragoste față de oameni, de copiii din sat și mai ales cu iubire față de Dumnezeu și de biserica satului. Experiențele de anul acesta au fost pline de spontaneitate, de energie și bună dispoziție cât și de înțelegere reciprocă atât între voluntari cât și între copii. Fiind pentru al doilea an voluntar, am avut ocazia să intru în culisele taberei și să mă implic activ în organizarea taberei, lucru care personal mi-a adus o mare satisfacție și împlinire, cât și plăcere pentru că am avut ocazia de a cunoaște și de a lucra cu oameni noi, buni și plini de idei creative și frumoase”. (Cristina Ciobanu)
Diplomele și lacrimile de fericire, precum și prezentarea unui film cu fotografii ale activităților din tabară au încheiat zilele de poveste. Sigur că prieteniile au rămas! A rămas și dorința ca anul viitor să repetăm tabăra și sperăm chiar să reușim mai multe! (Preot Iulian Andrei, prof. Alina Andrei)