Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastră! V-ați îmbolnăvit? Dar slavă lui Dumnezeu că vă înzdrăveniți sau v-aţi înzdrăvenit deja. Slavă lui Dumnezeu şi pentru că aţi îndurat nu fară folos boala. Învăţăturile pe care le-aţi primit din cele întâmplate cu dumneavoastră sunt foarte însemnate şi în viaţa lumească, cu atât mai mult în cea duhovnicească. Nu este nimic de aşteptat din partea oamenilor şi toată grija trebuie aruncată la Domnul; pe lângă asta, trebuie să aşteptăm mereu moartea în credinţa că Domnul ne mai lasă să mai trăim ca să ne curăţim de păcate, lucru spre care trebuie să ne întoarcem toată grija. Aceste puncte sunt „pârghiile” şi „direcţiile” vieţii duhovniceşti. Să nu îl judecaţi aspru pe părintele dumneavoastră duhovnicesc, de vreme ce nu ştiţi limpede pricina pentru care s-a purtat cu atâta neluare-aminte.

Boala nu v-a venit de la felul de viată pe care-l duceţi, prin urmare acesta nu trebuie schimbat din pricina bolii. Din punctul de vedere al refacerii puterilor, felul mâncării este un lucru secundar... Lucrul de căpetenie îl constituie mâncarea proaspătă, aerul curat... şi mai presus de toate liniştea duhului. 

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Boala și moartea, Editura Sophia, București, 2007, p. 17)