Toţi fac acelaşi păcat: fac o metanie - două şi aşteaptă să li se dea ceea ce vor, într-o clipă. Iar, dacă nu li se dă după dorinţa lor, încep să cârtească şi hulesc pronia lui Dumnezeu. Şi de aceea nu primesc nimic. Faptul acesta să ţi se dea pe dată înseamnă să-I comanzi lui Dumnezeu. Nu trebuie aşa, ci iată cum: „Doamne, Tu vezi că mie îmi trebuie asta şi asta, că asta şi asta mă împovărează. Ajută-mă şi rânduieşte pentru mine după voiaTa cea sfântă, nu după voia mea!”

Având această stare sufletească, trebuie să vă rugaţi îndelung nu doar o dată, ci de mai multe ori: astăzi, mâine, o săptămână, o lună, un an. Să tot strigaţi. „Doamne, izbăveşte-mă! Doamne, ajută-mă! Totuşi, nu voia mea, ci voia Ta să se facă!" Aşa a spus Domnul în grădina Ghetsimani şi văduva din pilda Mântuitorului l-a sâcâit pe judecător şi a primit ceea ce a cerut. Sfinţii au următoarea vorbă: „Trebuie să-L sâcâim pe Domnul şi pe sfinţii Lui.”

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Ed. Egumenița, 2008, p. 52)