Părintele Ioan Feraru s-a născut la data de 9 mai 1956, com Hangu, jud. Neamţ şi a absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ în anul 1976. A fost încorporat în armată cu termen redus la CMJ Bacău la data de 30 octombrie 1976 şi lăsat la vatră la data de 30 iunie 1977 cu gradul de caporal. S-a căsătorit la data de 6 august 1976 cu doamna Elena, iar în anul 1981 a absolvit Facultatea de Teologie Bucureşti. A avut două fete: Oana Elena născută la data de 9 iunie 1979, profesoară de pictură şi desen şi Corina Mădălina născută la data de 21 octombrie 1983, redactor la TV România, Bucureşti.

A fost hirotonit diacon la data de 6.08.1977 şi preot de PS Eftimie în catedrala din Roman la data de 7.08.1977. Este numit preot paroh la Parohia Avereşti, com. Ion Creangă, jud. Neamţ, Protopopiatul Roman, la data de 1 august 1977. Se transferă ca preot paroh la Parohia Socea, com. Rediu, jud. Neamţ, Protopopiatul Piatra Neamţ, la data de 1 septembrie 1981.

În anul 2011 la 6 septembrie a trecut la cele veşnice doamna preoteasă Elena, suferind de o boală incurabilă.

La Parohia Socea a desfăşurat urmatoarele activităţi: a reparat bolta bisericii, a repictat toată biserica şi a turnat aleile; a consolidat fundatia bisericii şi pereţii exteriori, a schimbat lambriul în biserică şi a construit casa de prăznuire; a zidit gardul la drum, a pictat poarta şi a construit sobe în biserica şi-n casa de prăznuire; a fost duhovnicul a sute de credincioşi în cei 38 ani de preoţie; a săvârşit Sfânta Liturghie, Sfintele Taine, precum şi toate sfintele slujbe în biserica şi la casele credincioşilor; a desfăşurat activităţi pastoral-misionare, administrativ-gospodăreşti, social-filantropice şi cultural-educative la biserică şi în parohie.

Îl plângem toţi preoţii şi credincioşii din Protopopiatul Roznov, dar şi toţi cei care l-au cunoscut, l-au iubit şi l-au respectat.

Părintele Ioan l-a iubit pe Mântuitorul Hristos, a iubit Biserica, rugăciunea, Sfânta Liturghie şi pe toţi credincioşii păstoriţi. Cu timp şi fără timp, ziua şi noaptea, a fost la dispoziţia credincioşilor, tuturor dându-le cuvânt de mângâiere şi întărire în credinţă şi în fapte bune

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace în veci! (Pr. Vasile Ţoc)