Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi a găzduit joi, 19 septembrie 2019, în Sala ”Coloanelor”, trei evenimente academice. Acestea s-au bucurat de prezenţa unui public numeros format din profesori de Teologie, Litere sau Filosofie, angajaţi ai Centrului eparhial Iaşi, preoţi, monahi, doctoranzi şi studenţi.

Prima manifestare a constat în susţinerea tezei de doctorat „Dimensiunea mărturisitoare a credinţei - colindul creştin” de către părintele Mihăiţă-Lucian Filip, dublu licenţiat (Litere şi Teologie) şi directorul Centrului de Formare Continuă al Arhiepiscopiei Iaşilor, Sectorul învăţământ. Coordonatorul ştiinţific al tezei a fost pr. prof. univ. dr. Gheorghe Petraru, iar comisia de doctorat l-a avut ca preşedinte pe pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iaşi.

„Caracterul de nou al tezei este dat de perspectiva pe care o urmăreşte şi modul în care foloseşte textul sursă. Teza vine să evalueze colindul creştin într-o cheie misiologică, urmărind să arate în ce măsură putem vorbi despre un proces de mărturisire a credinţei creştine prin colind. În întregimea sa, teza este ca un laborator în care fiecare capitol reprezintă un test misiologic la care colindul este supus: referinţele patristice şi istorice la cultul sărbătorii Naşterii Domnului, Crezul niceo-constantinopolitan, principiile misiologice ortodoxe, contextul datinii colindatului şi viziunea Bisericii Ortodoxe Române asupra colindului. Cei patru ani în care teza a fost redactată şi-au lăsat amprenta asupra conţinutului tezei prin tema propusă de către Sfântul şi Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe Române spre omagiere. Astfel, am acordat mai multă atenţie rolului avut de colind în educaţia religioasă, mai cu seamă în cea a tinerilor, raportului dintre iconografie şi colind ca sursă de inspiraţie pentru cel din urmă şi opresiunilor îndreptate împotriva textului religios al colindului în perioada comunistă şi, în cele din urmă, rolului datinii colindatului de a aduce comunitatea împreună în jurul unui ţel comun şi importanţei avută de satul românesc în istoria datinii”, a subliniat candidatul în susţinerea tezei de doctorat.

La finalul şedinţei de susţinere publică a tezei, după întrebările primite din partea publicului numeros, membrii comisiei au acordat părintelui Mihăiţă-Lucian Filip titlul de Doctor în Teologie, cu calificativul „Excelent”.

„Noi înţelegem şi trăim autoritatea ca pe un dar izvorât dintr-o ordine dumnezeiască”

Cea de a doua teză de doctorat a avut titlul „Viaţa în Hristos în orizontul autorităţii şi libertăţii morale” şi a fost susţinută de părintele Mihai-Filaret Ruscan, profesor și pedagog la Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Mitropolitul Dosoftei” din Suceava şi paroh la Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” din satul Vâlcele, comuna Stroieşti, Protopopiatul Suceava 2. Coordonatorul tezei a fost pr. prof. univ. dr.  Gheorghe Popa, iar comisia a fost condusă de pr. prof. univ. dr. Ion Vicovan, decanul Facultăţii de Teologie din Iaşi.

Una dintre concluziile susţinerii publice a tezei de doctorat a părintelui Mihai-Filaret Ruscan a fost următoarea: „În viaţa morală creştină întemeiată pe cunoaşterea Adevărului care eliberează (Ioan 8, 32) prin mijlocirea Bisericii, noi înţelegem şi trăim autoritatea ca pe un dar izvorât dintr-o ordine dumnezeiască şi transpus prin succesiune apostolică în ordinea eclesială, care presupune apariţia ierarhiei. Aceasta se impune ca autoritate prin slujire, respectând fără tăgadă libertatea fiecărui membru al Bisericii. Sfinţii Părinţi veghează permanent asupra păstrării ordinii în Biserică şi reacţionează ferm, atunci când cineva doreşte să se impună ca autoritate fără a fi recunoscut de către comunitate. Căutarea autorităţii prin mijloce necinstite şi utilizarea ei pentru câştig urât (I Petru 5, 2) îi conduce pe acei falşi păstori la pierderea calităţii de iconomi ai tainelor dumnezeieşti (I Corinteni 4, 1). În urma cercetării relaţiei dintre autoritate şi libertate am reuşit să observăm că Dumnezeu îi conferă omului autoritate în creaţie, numindu-l în Sfânta Scriptură iconom (Luca 12, 42), chemat liber să aibă grijă de bunurile casei Sale. El are toată libertatea de a decide ce să facă în privinţa roadelor şi i se oferă câteva recomandări în legătură cu aproapele lui. Din vreme în vreme, iconomul este avertizat sau, mai bine zis, i se aduce aminte că gospodăria nu este proprietatea lui şi va trebui să răspundă pentru modul în care a administrat-o. Descriind acest raport dintre autoritate şi libertate, privit în relaţia dintre iconom şi Stăpân, Sfântul Varsanufie din Gaza spunea: «Un stăpân dintre oameni îşi alege lui nişte iconomi credincioşi, dându-le în seamă cheile şi bunurile sale şi cele ale casei. Şi atârnă de iconomul credincios cum să doarmă, cum să se hrănească, cum să fie cinstit de stăpân şi cu cine să se împrietenească (...). Aşa şi Dumnezeul nostru şi-a ales pe oamenii credincioşi ca iconomi. Le-a dat lor cheile Sale ca să închidă şi să deschidă, adică stăpânirea de sine»”.

La finalul şedinţei, membrii comisiei au acordat părintelui Mihai-Filaret Ruscan titlul de Doctor în Teologie, cu calificativul „Foarte Bine”.

Părintele Mihai-Daniel Isai, la cel de-al doilea titlu de doctor

Cea de-a treia prezentare, a unei teze de doctorat interdisciplinare, a fost susţinută de părintele Mihai-Daniel Isai, inspector eparhial responsabil cu Arhivele la nivelul Arhiepiscopiei Iaşilor şi paroh la Biserica „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (Vovidenia) din Iaşi. Coordonatorul tezei a fost pr. prof. univ. dr. Gheorghe Popa, iar comisia a fost condusă de părintele decan Ion Vicovan. Având în vedere că părintele Mihai Daniel Isai este şi doctor în Filosofie, din comisie a făcut parte şi fostul său coordonator ştiinţific - prof. univ. dr. Ştefan Afloroaei de la catedra de Filosofie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi.

„Cercetarea de faţă constituie o noutate pentru teologia românească, deoarece pune faţă în faţă pe cel mai mare teolog român, părintele Dumitru Stăniloae, cu fenomenologul francez Jean-Luc Marion. Acesta din urmă a fost discipol al marilor teologi apuseni, din curentul nouvelle théologie, cu care părintele Stăniloae s-a aflat, la vremea sa, într-un viu dialog. Lucrarea îşi propune să evidenţieze importanţa valorificării teologiei patristice în contextul postmodernităţii şi să reliefeze actualitatea acestor scrieri în dezbaterea filosofică şi teologică actuală. Recursul la Sfinţii Părinţi, în mod special la Sfântul Dionisie Areopagitul şi Sfântul Grigorie de Nyssa, devine o sursă de depăşire a ceea ce Marion va numi idolatria conceptuală a metafizicii şi a teologiei naturale, denunţată de teologia răsăriteană şi mai ales de către părintele Stăniloae. Subiectul tezei de faţă gravitează în jurul ideii de intenţionalitate a conştiinţei care are o dublă valenţă: o intenţionalitate a cugetării orientate spre cunoaşterea obiectivă,  care a dezvoltat în modernitate spiritul cercetării ştiinţifice, şi o intenţionalitate a iubirii specifice relaţiilor intersubiective. Iubirea, ca expresie a intenţionalităţii conştiinţei, în relaţiile interpersonale, supusă metodei reducţiei erotice, devine la Marion o grilă de lectură a întregii existenţe umane. Părintele Stăniloae consideră că intenţionalitatea spre comuniune a conştiinţei este o expresie a chipului lui Dumnezeu din om. Ontologic, chipul constituie o tindere continuă a fiinţei umane după realizarea chemării sale, adică după realizarea asemănării cu Dumnezeu. Marion va contura o fenomenologie a iubirii bazate pe Revelaţia trinitară, iar părintele Stăniloae este cunoscut ca un teolog al iubirii, un teolog al Sfintei Treimi, pentru că se raportează la Aceasta ca la sursa supremă a comuniunii şi a iubirii”, a subliniat pr. Mihai-Daniel Isai în prezentarea tezei sale de doctorat în Teologie.

După citirea referatelor de membrii comisiei şi după întrebările venite din partea publicului, părintelui Mihai-Daniel Isai i-a fost conferit titlul de Doctor în Teologie, cu calificativul „Excelent”.

Toate cele trei evenimente academice s-au încheiat cu jurământul de credinţă şi de fidelitate faţă de Biserica strămoşească, depus de noii doctori în Teologie, ceremonii ce au avut loc în capela Facultăţii de Teologie „Dumitru Stăniloae”.