Tipul clasic al Adormirii din iconografia ortodoxă se limitează de obicei la reprezentarea Maicii Domnului stând întinsă pe pat, în mijlocul Apostolilor, iar Hristos, în slavă, primeşte în mâinile Sale sufletul Maicii. Însă, uneori, s-a simţit dorinţa de a înfăţişa şi momentul înălțării, ei cu trupul: se poate atunci vedea, în partea de sus a icoanei deasupra scenei Adormirii, Maica Domnului aşezată pe tron într-o „mandorlă” pe care îngerii o poartă spre ceruri.

În icoana noastră (rusească, secolul al XVI-lea), Hristos în slavă, înconjurat de o „mandorlă”, priveşte trupul Maicii Sale întins pe pat. În mâna stângă ţine o figură mică de copil îmbrăcat în alb şi cu o aureolă în jurul capului: este „sufletul preacurat” (Vecernie, Stihiră, glas 5) pe care tocmai l-a primit în braţele sale.

Cei doisprezece Apostoli, „stând în jurul patului, privesc cu spaimă” (Vecernie, Stihiră, glas 6) adormirea Maicii Domnului. Se recunosc cu uşurinţă: în planul apropiat, Sfinţii Petru şi Pavel, de o parte şi de alta a patului. În unele icoane este înfăţişat, în partea de sus, în cer, momentul sosirii miraculoase a Apostolilor, adunaţi „de la marginile pământului, pe norii cerului” (Condac, glas 2). Mulţimea de îngeri prezenţi la Adormirea Maicii Domnului formează uneori o margine exterioară în jurul „mandorlei" lui Hristos. În icoana noastră, puterile cereşti care Îl însoţesc pe Hristos sunt reprezentate printr-un serafim cu şase aripi, doi heruvimi şi doi îngeri în mandorlă. Patru episcopi cu aureolă stau în spatele Apostolilor: Sfântul Iacob, „fratele Domnului" (Condac, glas 2) - primul episcop al Ierusalimului, şi trei ucenici ai Apostolilor: Timotei, Ierotei şi Dionisie Areopagitul, care a venit cu Sfântul Pavel. Uneori, grupurile de femei îi reprezintă pe credincioşii Ierusalimului care, împreună cu episcopii şi cu Apostolii, formează cercul interior al Bisericii în care se petrece taina Adormirii Maicii Domnului.

Scena cu Atonie, un evreu fanatic căruia un înger i-a tăiat amândouă mâinile cu sabia pentru că a îndrăznit să se atingă de patul funerar al Maicii Domnului, apare în majoritatea icoanelor Adormirii (vezi Tropar, Cântarea a 3-a a Canonului). Prezenţa acestui detaliu apocrif în Liturghia şi în iconografia sărbătorii aminteşte că sfârşitul vieţii Maicii Domnului pe pământ este o taină ascunsă a Bisericii, care nu trebuie expusă profanării: inaccesibilă vederii celor din afară, slava Adormirii Maicii Domnului poate fi contemplată numai în lumina lăuntrică a Tradiţiei.

(Leonid Uspensky - Vladimir Lossky, Călăuziri în lumea icoanei, Editura Sophia, p. 232-233)