Venit pe lume în secolul al XIX-lea, la București, Sfântul Irodion a ales calea călugăriei pe când avea 20 ani, intrând mai întâi în Mănăstirea Cernica, sub ascultarea starețului Calinic. Fugind de orice rău, își iubea nespus frații de obște, petrecea în post și rugăciune, făcând sute de metanii pe zi și dormea doar câteva ore pe noapte. Fiind hirotonit starețul său episcop la Râmnicu Vâlcea, Sfântul Irodion a fost luat cu el, alături de alți ucenici, așa încât, în cele din urmă, este numit stareț la Schitul Lainici.

Fiind cel mai longeviv stareț al acestui schit, Sfântul Irodion a cârmuit obștea vreme de 41 de ani, în timp devenind chiar duhovnicul fostului său stareț, Sfântul Calinic. Numit „Luceafărul de la Lainici”, biruia toate ispitele cu spiritul său isihast, devenind făcător de minuni.

Era văzător cu duhul și tămăduia bolile și pentru că la mormântul său se făceau multe minuni, iar parte din sfintele moaște începeau a fi furate, trupul Sfântului Irodion a fost îngropat la mare adâncime, sub alte sicrie, fiind găsit în anul 2009 și așezat într-o raclă spre închinare, în biserică.