Un hram care a întărit speranţa vindecării
An de an, sfârşitul lui octombrie este timpul în care Bucureştiul trăieşte sublima mărturie a evlaviei faţă de sfinţii care ne ocrotesc. Pentru câteva zile, Capitala parcă se dezmeticeşte dintr-un somn toropitor, respiră un alt fel de a fi şi priveşte cu o uimire, de fiecare dată nouă şi proaspătă, dovada vie a unei Românii profunde, a unui popor care îşi resimte cu putere rădăcinile ortodoxe şi priveşte cu speranţă spre ziua de mâine, în pofida tuturor suferinţelor care ne apasă pe umerii firavi.
Colina Patriarhiei devine o Românie în miniatură, care îşi împreunează mâinile în rugăciune către Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, şi, anul acesta, prin mila lui Dumnezeu, şi către Sfântul Ierarh Nectarie de Eghina, vindecătorul de boli. Credinţa uneşte într-un tainic murmur de rugă mii de pelerini, veniţi din toate ungherele ţării. Stau la rând mai bine de zece ore, sfidând frigul, oboseala şi foamea, pentru a simţi preţ de câteva secunde gustul veşniciei strecurat în comuniunea cu sfinţii. Este o taină care răstigneşte raţiunea umană. Este momentul în care cuvintele, oricât de potrivite ar părea pentru a creiona chipul transfigurat al pelerinului, vădesc taina aceasta ca neîncăpută în ele. Este un paradox cum un chip desfigurat de suferinţă devine dintr-odată transfigurat de lumină. Poate ca nici o altă dată, sărbătoarea Sfântului Dimitrie de anul acesta a descoperit cât de sângerânde sunt rănile poporului nostru şi câtă suferinţă îndură oamenii din cauza bolilor. Mărturie sunt cei peste 100 de mii de oameni care, auzind de aducerea sfântului vindecător de boli din Eghina, au lăsat orice altă preocupare şi s-au aşezat cu răbdare la rândul ce înconjura Colina Patriarhiei, asemenea şarpelui de aramă înălţat de Moise în chipul crucii care vindeca pe toţi cei ce priveau spre el (Numerii 21, 8-9). Cu toţii şi-au pus nădejdea în lucrarea Sfinţilor Nectarie şi Dimitrie, ambii vindecători de boli şi ocrotitori ai celor aflaţi în suferinţă.
"Sfinţii vindecători sunt făcători de minuni smerite şi milostive"
Boala şi suferinţa, însă, capătă noi înţelesuri atunci când se însoţesc cu rugăciunea, iar acest fapt s-a văzut lămurit sâmbătă în strălucirea Sfintei Liturghii săvârşite în ziua Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Înalt Preasfinţitul Părinte Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses şi Eghina, şi cu alţi 31 de ierarhi ai Bisericii noastre. În cuvântul de învăţătură rostit la Sfânta Liturghie, Patriarhul României a arătat că Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou şi Sfântul Ierarh Nectarie de Eghina au în comun multe virtuţi, dintre care cea mai mare este darul vindecării bolnavilor. "Darul vindecării este un dar dumnezeiesc dat de Mântuitorul Hristos Apostolilor Săi şi, apoi, unora dintre cei mai smeriţi şi mai milostivi sfinţi. În darul vindecării se vede milostivirea lui Dumnezeu pentru că întotdeauna minunile se fac din iubire faţă de oameni, şi niciodată din dorinţă egoistă de afirmare. Orice minune săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos era o minune din compasiune, din milostivire. Îi era milă de cei bolnavi, de cei căzuţi, de cei rătăciţi, iar această iubire milostivă sau smerită este transmisă sfinţilor. Sfinţii vindecători sunt făcători de minuni smerite şi milostive", a spus Părintele Patriarh. Preafericirea Sa a mai explicat că în anul acesta, declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca "An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor", moaştele Sfântului Nectarie au fost aduse la Bucureşti pentru cinstire, dar şi pentru a alina suferinţa multor oameni bolnavi. "Iată, avem în această toamnă o lumânare de Înviere aprinsă aici prin venirea moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, aduse cu binecuvântarea Preafericitului Arhiepiscop Ieronim al Atenei şi al întregii Elade şi prin bunăvoinţa Înalt Preasfinţitului Efrem, Mitropolit de Ydra, Spetses şi Eghina. Noi ne bucurăm de prezenţa aici a mâinii drepte, vindecătoare şi alinătoare de suferinţă, dătătoare de putere şi bucurie a Sfântului Nectarie. Sfinţii din ceruri se află în legătură cu moaştele lor de pe pământ, prin lucrarea harului Duhului Sfânt. Când noi cinstim sfinţii, moaştele şi icoanele lor, nu cinstim natura umană, autonomă, independentă, ci noi cinstim, de fapt, lucrarea lui Dumnezeu în oamenii sfinţi, pe care El îi arată lumii ca fiind mijlocitori în faţa Lui prin rugăciunile lor, pentru a ne încuraja. Vedem cum sfinţi din diferite timpuri şi din diferite părţi ale lumii au trecut şi ei prin necazuri, prin suferinţă, prin boală, prin umiliri, iar Dumnezeu a îngăduit ca harul Său vindecător să se arate prin ei, oameni care au fost asemenea nouă, care au trecut prin multe greutăţi şi nevoinţe, dar care în mijlocul greutăţilor şi suferinţei nu s-au îndepărtat de Dumnezeu, ci dimpotrivă, multele necazuri şi suferinţe i-au apropiat mai mult de El", a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.
Preafericirea Sa a explicat pelerinilor prezenţi pe Colina Bucuriei că, privite din perspectivă duhovnicească, suferinţa şi vindecarea sunt mijloace prin care noi ne înduhovnicim şi ne maturizăm: "Sănătatea este dar de la Dumnezeu ca şi mântuirea. Sănătatea vine de la Dumnezeu, Dătătorul vieţii. Totuşi, omul are responsabilitatea de a păstra şi cultiva darul sănătăţii. Bolile vin adesea din neglijenţă, din nepăsare, când nu suntem suficient de atenţi, când nu păzim darul sănătăţii aşa cum trebuie. Adesea bolile sunt îngăduite de Dumnezeu şi pentru ca să ne dăm seama că nu suntem veşnici în lumea aceasta şi că sănătatea este precară, fragilă şi trecătoare, ca şi viaţa. În momentul în care boala devine incurabilă, de nevindecat, mulţi oameni cad în deznădejde. Alţii însă se apropie şi mai mult de Dumnezeu pentru că numai atunci ne simţim că suntem trecători şi ne dorim să ne apropiem mai mult şi să ne unim cu Dumnezeu, Cel Netrecător. În felul acesta, chiar dacă boala nu se vindecă, se face mai sănătos sufletul prin smerenie, prin iubire milostivă, prin rugăciune intensă, prin pregătirea pentru un sfârşit creştinesc, de unire cu Dumnezeu în smerenie şi în credinţă puternică".
Rugăciunile Sfinţilor Dimitrie şi Nectarie întăresc prietenia dintre Biserica Română şi Biserica Elenă
La finalul slujbei, Înalt Preasfinţitul Mitropolit Efrem de Ydra, Spetses şi Eghina i-a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru invitaţia de a sluji împreună la hramul Catedralei patriarhale şi i-a oferit o icoană a Sfântului Ierarh Nectarie: "Urmare invitaţiei generoase a Preafericirii Voastre, avem prilejul să vizităm în aceste zile Preasfânta Biserică Ortodoxă din ţara dumneavoastră şi să participăm la praznicul luminos al Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor, pentru care am adus aici mâna dreaptă a Sfântului Nectarie, făcătorul de minuni, spre binecuvântarea şi sfinţirea poporului dreptcredincios al acestei ţări. De aceea, suntem mai întâi recunoscători Tatălui ceresc pentru bucuria duhovnicească pe care o trăim în timpul acestei vizite şi apoi Vă mulţumim Preafericirii Voastre pentru invitaţie, pentru frumoasa primire şi pentru toate lucrurile bune şi frumoase de care ne-am împărtăşit în aceste zile". Patriarhul Daniel i-a oferit în dar Mitropolitului Efrem o icoană cu Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, Ocrotitorul Bucureştilor, şi un set arhieresc (engolpion şi cruce patriarhală), exprimându-şi nădejdea că rugăciunea Sfinţilor Dimitrie şi Nectarie va spori şi mai mult comuniunea dintre cele două Biserici surori şi frăţietatea dintre poporul român şi cel grec. (Continuarea, în Ziarul Lumina)
