Organizat în mediul academic teologic, evenimentul și-a propus să contribuie la cunoașterea mai bună a particularităților vieţii monahale din tradiția creştină siriacă. Prelegerea a explorat monahismului siriac de răsărit (sau siro-oriental) din Imperiul Sasanid, în perioada 400-700 d.Hr., mai exact modul în care monahii acestei tradiții au teoretizat și au practicat lectura contemplativă a Sfintei Scripturi.

Spuneam că vă mulțumesc că ați venit la acest eveniment, această conferință, o conferință care are în centrul ei o singură persoană, pe o temă, aș considera eu importantă, de actualitate, mai ales din perspectiva a ceea ce se întâmplă astăzi în spațiul teologic românesc. Apetitul pe care îl observăm în publicistica teologică românească față de zona aceasta a Siriei, din punct de vedere creștin, și cred că este benefică deschiderea pe care o observăm, tocmai pentru că vin informații din ce în ce mai noi, mai proaspete, despre o zonă a creștinismului pe care noi o cunoaștem extrem de puțin. Cred că invitatul din această seară, și mă bucur că am ocazia să-l prezint și i-am mulțumit pentru că a primit invitația noastră, domnul profesor David Michelson, din Statele Unite, cu un doctorat la Princeton, specialist în istorie bisericească, cu precădere în literatura aceasta a Bisericii Siro-Orientale, a acceptat să vină în mijlocul nostru pentru o conferință dedicată acestei teme, „De la cuvânt la contemplație: lectura duhovnicească a Mănăstirii Bisericii Siro-Orientale (400-700 d.H.)”, cu o întrebare oarecum și cu o dilemă extrem de importantă legată de lectio divina în Biserica Siriei, a afirmat părintele decan Cezar Hârlăoanu în debutul întâlnirii.

David A. Michelson este conferențiar universitar (Associate Professor) pentru Istoria bisericească la Vanderbilt University. Printre publicațiile sale recente se numără Syriac Manuscripts in the British Library (volum co-editat împreună cu William Potter, 2024) și The Library of Paradise: A History of Contemplative Reading in the Monasteries of the Church of the East (2022). A obținut titlul de doctor la Princeton University, sub îndrumarea lui Peter Brown.

Primul obiectiv al prelegerii a fost acela de a explica motivele pentru care monahii cititori siro-orientali au fost neglijați de istoriografia clasică, spre deosebire de atenția pe care istoricii și teologii au acordat-o practicii asemănătoare din monahismul occidental, cunoscută ca lectio divina. În partea a II-a, prelegerea a adus în față câteva surse siriace din secolele IV-VI, care descriu geneza lecturii contemplative ca practică a vieții duhovnicești. Aceste surse textuale arată cum, în Mesopotamia, în mănăstirile Bisericii Siro-Orientale, tradițiile ascetice siriace timpurii, reprezentate mai ales de Sfântul Efrem Sirul, s-au intersectat cu o nouă receptare a gândirii lui Evagrie Ponticul și astfel au contribuit la formarea unei viziuni proprii asupra lecturii contemplative. În partea a III-a s-a discutat despre etapele de maturitate ale acestei practici, prin evocarea contribuției unor figuri remarcabile precum Sfântul Isaac Sirul, Dadīșo din Qatar și Avva Iosif Hazzaya. Totodată, s-a urmărit și influența pe care practica siro-orientală a lecturii contemplative a exercitat-o, de-a lungul Evului Mediu, din China până în Etiopia și chiar până în spațiul românesc.

Evenimentul de astăzi a urmărit nu doar aprofundarea unei teme din studiile de siriacistică și din istoria monahismului din Orient, ci și stimularea interesului pentru cercetarea comparată între tradițiile bizantină și siriacă. Astfel de abordări și rezultatele lor au implicații care depășesc sfera strict academică, având relevanță în viața bisericească prin sprijinirea și încurajarea continuării dialogului ecumenic dintre Biserica Ortodoxă și familia siriacă din cadrul Bisericilor Vechi Orientale, a declarat profesorul american.