Unde merge timpul ăsta? De ce merge așa de repede?
Dacă ne întrebăm: „Ce rămâne după moarte?”, răspundem: „Eu și ceea ce sunt”. Dacă și eu am devenit dragoste, tot restul sunt pregătiri care rămân în lumea aceasta.
Dacă putem să rânduim în așa fel viața noastră încât să dăm, cum spune întrebarea, mai mult timp pentru rugăciune, mai mult efort, sigur că da. Dar nu știu cum să o spun, fiindcă fiecare aveți viața diferită pe care nu o cunosc. Nu o cunosc fiindcă noi, în Apus, trăim mai rău decât aici. Apusul va năvăli și aici și tare mă tem că o să vedeți și aici cum este acolo.
Apusul nu mai simte nimic. Timpul trece și tinerii se întreabă: „Unde merge timpul ăsta? De ce merge așa de repede?”. Și mă gândesc că acestea sunt zilele de care Hristos spunea că vor fi scurtate. În grecește, acest cuvânt „scurtate” s-ar traduce de fapt cu piticit. Zilele s-au făcut pitic, dar, dacă se poate dărui mai mult efort, ne putem lepăda de câteva elemente ale vieții noastre, amintindu-ne de cuvântul înmormîntării care spune că toate sunt deșertăciune, care nu rămân după moarte. Or, dacă ne întrebăm: „Ce rămâne după moarte?”, răspundem: „Eu și ceea ce sunt”. Dacă și eu am devenit dragoste, tot restul sunt pregătiri care rămân în lumea aceasta. Dar în măsura în care nu putem să dăm destul timp rugăciunii, destul efort, există alte posibilități.
(Celălalt Noica – Mărturii ale monahului Rafail Noica însoțite de câteva cuvinte de folos ale Părintelui Symeon, ediția a 4-a, Editura Anastasia, 2004, pp. 80-81)
Vrei liniște interioară?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro