Viață Viitoare

Umblați în dragostea lui Dumnezeu!

Cel ce seamănă în Duhul, din Duhul va secera viață veșnică. Umblați în dragostea lui Dumnezeu, în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, urmând celor smeriți, și urechea astupându-v-o de la neascultare, țineți-vă departe de orice cuvânt al împotrivirii.

Spre țărmul veșniciei – versuri ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

Precum în urma apei Rămâne drum bătut, Și-n urma mea uitarea Va fi ca așternut.

Păcatele nu ne lasă să fim fericiți nici pe pământ și nici în veșnicie

Cât de des se întâmplă ca doi soți care se iubeau cândva trăiesc de ani de zile într-o stare de conflict surd, se chinuie și bineînțeles că ar vrea să aibă relații normale, de dragoste, dar s-au obișnuit atât de mult cu situația, s-au împăcat atât de mult cu ea, încât nu fac nici un efort ca să schimbe ceva! Păcatele sunt ceea ce nu ne lasă pe noi, de fapt, să trăim în pace.

Paza sufletului. „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...” ‒ Sfântul Ioan Iacob de la Neamț

​Singur lucrul meu din lume Este mântuirea mea Dacă eu nu văd de dânsa Cine altul va vedea?

Cu moartea pe moarte călcând – cum să pășim spre viața întru Hristos

Moartea este, de fapt, singurul lucru pe care toţi bărbaţii şi femeile îl au în comun de la începutul lumii încoace, de la un capăt la celălalt al regiunilor şi culturilor lumii. Şi astfel Hristos dezvăluie ce înseamnă a fi Dumnezeu prin singurul lucru pe care îl avem în comun. El nu face aceasta prin simplul act de a muri – fiindcă aceasta ar fi fost doar o capitulare a lui Dumnezeu, sfârşitul – ci mai degrabă prin chipul în care a ales să moară.

Mândria este un păcat cumplit care poate să piardă orice dreptate a omului

„Doamne, ce este această nedreptate? Oare nu era fecior tânărul? Oare nu toată ziua și noaptea slujea și dădea slavă? Oare nu în toate zilele lui a postit și a pătimit rele?”

Fii credincios până la sfârșit!

Fiți credincioși lui Hristos, fiți credincioși Lui așa cum El Însuși a poruncit în Apocalipsa Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan.

Alegerile înțelepte pentru viața aceasta le facem atunci când privim mereu spre viața veșnică

Pentru ce socotim ca vrednică de îmbrățișat această viață vremelnică? Pentru ce suntem pironiți de relația cu ea? Pentru ce ne vine greu să ne smulgem din ea la ieșirea din ea? Căci al celor fără de minte este să nu vrei să te întorci acasă din surghiun, nici să revii din război, la pace.

Să fugim de cele ale lumii!

Aşadar, care lucru din cele văzute ne va putea fi de folos în ceasul de nevoie al morţii, când plecăm de aici spre odihna de acolo a veacului aceluia, lăsând în urmă toate acestea?

Lumea aceasta se aseamănă cu noaptea, iar cea viitoare cu ziua

Precum noaptea, sfârşindu-se, ziua începe a lumina, iar mai-nainte de răsăritul soarelui întunericul se amestecă oarecum cu lumina până când întunericul nopţii va trece desăvârşit, iar lu­mina zilei următoare cu totul se va fi întors, tot aşa şi sfârşitul lumii acesteia de acum.

Pagini