Viață Viitoare

„Botează-te și postește!” – sfatul dat de Sfântul Serafim unui tânăr ateu

Deodată, îl vede pe Arhiepiscopul Serafim în fața lui, ca viu. Vlădica l-a binecuvântat și i-a zis: „Botează-te și postește!”. După aceea a dispărut.

Cum pot să mă îndrept spre mântuire?

Aşa cum omul, când nu a ascultat, a atras asupră-şi osânda morţii, tot aşa, ascultând de voia lui Dumnezeu, poate să caute viaţa veşnică.

Aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine

Omul acela Îl cunoaşte pe Dumnezeu, care simte respiraţia vie a lui Dumnezeu în sine şi în tot ceea ce se află împrejurul său.

Iubirea e mai tare decât moartea

Soţii, dincolo de mormânt, sunt soţi îngereşti, însufleţiţi de iubirea cea mai curată și cerească pentru Domnul şi unul pentru altul.

Spre țărmul veșniciei – versuri ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

Precum în urma apei Rămâne drum bătut, Și-n urma mea uitarea Va fi ca așternut.

Păcatele nu ne lasă să fim fericiți nici pe pământ și nici în veșnicie

Cât de des se întâmplă ca doi soți care se iubeau cândva trăiesc de ani de zile într-o stare de conflict surd, se chinuie și bineînțeles că ar vrea să aibă relații normale, de dragoste, dar s-au obișnuit atât de mult cu situația, s-au împăcat atât de mult cu ea, încât nu fac nici un efort ca să schimbe ceva! Păcatele sunt ceea ce nu ne lasă pe noi, de fapt, să trăim în pace.

Credința celor ce n-au văzut

Dacă cineva primeşte și crede ceea ce n-a văzut, atunci cinsteşte prin credinţa cea mai vrednică de preţuire pe Cel propovăduit.

Scopul pentru care Dumnezeu moare şi înviază este învierea omului

Învierea dăruieşte posibilitatea nestricăciunii şi a învierii noastre, după ce îl scoate pe om dintre pragurile ucigătoare în care îl ţineau stricăciunea şi moartea şi intră în viaţa libertăţii lui Dumnezeu.

Cu moartea pe moarte călcând – cum să pășim spre viața întru Hristos

Moartea este, de fapt, singurul lucru pe care toţi bărbaţii şi femeile îl au în comun de la începutul lumii încoace, de la un capăt la celălalt al regiunilor şi culturilor lumii. Şi astfel Hristos dezvăluie ce înseamnă a fi Dumnezeu prin singurul lucru pe care îl avem în comun. El nu face aceasta prin simplul act de a muri – fiindcă aceasta ar fi fost doar o capitulare a lui Dumnezeu, sfârşitul – ci mai degrabă prin chipul în care a ales să moară.

Toţi aceia pe care îi numim astăzi „morţi” nu sunt deloc morţi

Toţi cei care au plecat din această viaţă, fie în zilele noastre, fie în trecutul îndepărtat, sunt cu adevărat vii, mult mai vii decât suntem noi. Lumea morţilor nu este a lor, ci a noastră, deoarece omul care trăieşte fără valori şi idealuri, fără dragoste şi virtute, este în esenţă un viu mort. Dim­potrivă, lumea lor, lumea celor păruţi morţi este plină de viaţă şi lumină.

Pagini