Viață Viitoare

Detalii uimitoare despre cum va fi în Viața Viitoare

Pentru a încuraja preotul sau pe orice credincios să lucreze cu sârg la dobândirea vieții contemplative, adică a vederii sau cunoașterii lui Dumnezeu, Avva Iulian alocă spații generoase descrierii Împărăției „ce va să vină”, dar pe care o dobândim încă din „această viaţă prezentă, plină de chin şi de amăgire”. Aflăm, astfel, detalii mai puțin cunoscute, pe care eu le-am grupat sub forma răspunsurilor oferite la șapte posibile întrebări.

Dorul de Iubire veșnică arde în sufletul fiecărui om

Privesc uimit în adâncul eternității, în adâncul vieții veșnice care-mi stă în față. Acest adânc m-ar înfiora, m-ar înspăimânta, dacă nu aș cunoaște că Dumnezeu este Stăpânul, că Iisus Hristos este Domn peste Cer și pământ, peste timp și eternitate.

Viața fără Hristos este cu adevărat întunecată și posomorâtă

Dacă omul se căiește pentru păcatele sale, atunci Domnul îl iartă după nemăsurata Sa milosârdie.

Cimitirul – mărturia noastră că iubirea trăiește veșnic

Moartea este, adesea, doar echivalentul unui popas prelungit în memorie și rugăciune. Așa sunt cimitirele noastre românești. Nu locuri reci, dedicate încruntatei resemnări, ci spații adesea înverzite, bine îngrijite și vegheate de nădejdea noastră în Înviere: Sfânta Cruce, așezată la căpătâiele celor dragi.

Paza sufletului. „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...” ‒ Sfântul Ioan Iacob de la Neamț

​Singur lucrul meu din lume Este mântuirea mea Dacă eu nu văd de dânsa Cine altul va vedea?

Care este nădejdea cea mai vrednică?

Oare cei ce au adunat bogăția pământească, cei ce au alergat după slava pământeasă, după cinstiri, nu s-au înșelat amarnic și pentru totdeauna? Oare nu este tot lucrul pământesc fum care piere?

Pilda unui sărac bineplăcut Domnului

Aceasta vă rog eu pe voi, fraților, să cunoașteți ce vom lua noi la Judecata cea înfricoșătoare, dacă vom slăbi în fapte bune, de vreme ce acest sărac, fără de mâini, a putut să împlinească poruncile Domnului.

Monahia Agatonica Bordacel, iubită de oameni şi ascultată de animale

Toată viaţa a îngrijit de vitele mănăstirii, cu o dragoste şi răbdare rar întâlnite. Păştea oile, aducea lemne din pădure, mulgea vacile, hrănea păsările, făcea curăţenie şi tot ce i se poruncea. Tot timpul tăcea, lucra, se ruga şi era fericită. Pentru blândeţea inimii sale o iubea toată obştea călugăriţelor. O iubeau păsările, vitele, copiii satului şi mai ales oile mănăstirii, pe care le-a păstorit 30 de ani.

Sfânta Cruce – semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi

Crucea este semnul iubirii dintre noi și semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Ridicând aceste cruci, manifestați hotărârea de a vă iubi neamul, de a vă iubi unul pe altul, de a lupta pentru unitatea poporului nostru până la moarte.

Partea corectă a veșniciei

Doar de noi depinde ce va rămâne în urmă: o imagine bine conturată sau o dâră de neînțeles. Căci – și aici este paradoxala frumusețe! – eternitatea s-ar putea să nu găsească răgazul pentru a se preocupa de o fărâmă insignifiantă de timp. De viața noastră.

Pagini