Viață Viitoare

„O, om!, ce mari răspunderi ai/ De tot ce faci pe lume...” – Sfântul Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț

Trăiești o viaţă, viaţa ta E una, numai una Oricum ar fi, tu nu uita Cum ţi-o trăiești, vei câștiga Ori fericire pe vecie, ori chin pe totdeauna.

Cugetări – versuri ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamț

Nevrednicia noastră S’o punem mai prejos Decât vinovăţia Celui mai păcătos.

Spre țărmul veșniciei – versuri ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

Precum în urma apei Rămâne drum bătut, Și-n urma mea uitarea Va fi ca așternut.

Lumina lui Hristos luminează tuturor

Numai în lumina lui Hristos Îl poţi vedea pe Dumnezeu, pe tine însuţi şi lumea, în înfăţişarea lor cea adevărată; numai sub călăuza descoperirii cereşti putem găsi cărarea, care duce la viaţa veşnică.

Pomenirea numelui lui Dumnezeu ne face moștenitori ai vieții veșnice

Pomenirea continuă a Creatorului tuturor, a preabunului Dumnezeu, care constă în împlinirea poruncilor Lui mântuitoare, ne face pe noi moştenitorii vieţii veşnice şi ai Împărăţiei fără de sfârşit.

Strâmtă şi anevoioasă este calea lui Dumnezeu, dar şi odihna viitoare mare şi nemărginită este

Arvuniţi Împărăţia Cerurilor şi aşteptaţi fără îndoială bunătăţile făgăduinţelor dumnezeieşti. 

Îngerii ne însoțesc atunci când mergem în fața lui Hristos

Clipele cele mai măreţe pentru cel care trăieşte o viaţă cu Domnul vor fi acele clipe când, după trecerea în cealaltă viaţă, acest credincios se va prezenta în faţa Mântuitorului.

Viaţă, prieteni, doar viaţă se află în cer, via­ţă veşnică, fericită, împreună cu Dumnezeu!

O, îngeri ai lui Dumnezeu, ce linişte harică, ce dulceaţă aduce în suflet contemplarea vieţii voas­tre fericite! Trimiteţi, din înălţimile de sus, în ini­mile noastre măcar o picătură a vieţii acesteia!

Paza sufletului. „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...” ‒ Sfântul Ioan Iacob de la Neamț

​Singur lucrul meu din lume Este mântuirea mea Dacă eu nu văd de dânsa Cine altul va vedea?

După moarte, ne mai aducem aminte de cei rămași pe Pământ?

Bogatul în iad îşi aminteşte, cu toate suferinţele sale, de cei cinci fraţi ai săi rămaşi pe pământ. Însoţitorii vieţii noastre de pe pământ nu se vor putea şterge din memorie.

Pagini