Viață Viitoare

Dragostea aduce mângâiere chiar și în necazuri

Mulţumim lui Dumnezeu pentru această stare de har ce i s-a trimis, care este, cum s-ar zice, o pregustare a vieţii fericite care o aşteaptă.

Ne vom revedea cu cei dragi care au trecut la Domnul, deci să nu deznădăjduim

Sfântul Ioan Gură de Aur înfăţişează două adevăruri mângâie­toare pentru a alina durerea celor ce i-au pierdut pe iubiţii lor: „Dacă trupul este supus putreziciunii, zice el, noi nu trebuie să fim întristaţi despre aceasta, ci să ne bucurăm, căci ceea ce este vremel­nic se distruge prin moarte, dar nu esenţa trupului.”

În Rai, îi vom recunoaște pe cei dragi și ei ne vor recunoaște pe noi

Lucrarea simţirilor va primi o putere nouă după ce sufletul va ieşi din acest trup muritor, după cum zice Apostolul Pavel. Prin urmare, toţi cei ce ne sunt scumpi pe lumea aceasta vor fi recunoscuţi de noi şi ne vor recunoaşte, dacă vor moşteni viaţa veşnică.

În vremurile de pe urmă, două lucruri ne vor ajuta

Biserica este mama noastră cea de obşte. Prin Biserică intrăm în lume, în viaţă, şi prin ea plecăm din lume, în cealaltă viață, veşnică.

Sfântul Ioan Botezătorul ne învață bucuria cerească a suferinței pe nedrept

Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaș, sau fur, sau ca desfrânat, sau adulter, sau altul ca un făcător de rele, sau râvnitor de lucruri străine, iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu pentru că a suferit pe nedrept. Căci spre aceasta ați fost chemați, că și Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă ca să pășiți pe urmele Lui, Care n-a săvârșit nici un păcat, nici s-a aflat vicleșug în gura Lui și Care, ocărât fiind, nu răspundea cu ocară; suferind, nu amenința, ci Se lăsa în știrea Celui ce judecă cu dreptate.

Spre cer

O! Suflete, nu mai privi-napoi, La micul, omenescul muşuroi...

Adu-ţi aminte de păcatele tale şi de judecata viitoare!

Adu-ţi aminte că în ceasul în care nu te aştepţi va trebui să mori şi să dai socoteală pentru tot ce ai lucrat. Să cauţi în sus, spre porţile Cerurilor, şi până la moarte roagă-L pe Dumnezeu să ţi le deschidă după ieşirea ta din trup şi să te primească în corturile cele veşnice.

Viața pe pământ ‒ o stație în călătoria spre veșnicie

Domnul nu l-a gonit pe om din Rai ca să fie în lume ca într-un alt rai, sau să aibă bucurie şi plăceri, ci să-și plângă păcatele sale, şi să se ostenească, şi să se zbuciume ca un călător, până când va ajunge la patria sa. De aceea nu trebuie să te îngrijeşti în lumea aceasta de lucruri netrebnice, ci numai de câte sunt folositoare sufletului tău.

Alinare în muncile iadului ‒ o căpățână de om mărturisește

„Pe cât este de departe cerul de la pământ, atât de mare este focul în al cărui mijloc suntem noi, de la picioare până la cap, cu totul arzându-ne. Și nu este cu putinţă cuiva din noi ca să vadă faţa altuia, iar când te rogi pentru noi, ne vedem puţin unul pe altul şi aceasta este pentru noi uşurare.”

Să nu ne lipim de cele pământeşti

Toate cele pământeşti preţuieşte-le cu preţ pământesc.

Pagini