moarte

Cum să mă eliberez de păcat, dacă sunt un om pătimaș?

Nepătimirea înseamnă transformarea părţii pasionale a sufletului, cucerirea sa de către raţiune, care este prin fire menită să conducă în aşa fel încât „să evite tot ce e rău, cultivând amintirea lui Dumnezeu şi împlinind poruncile Lui – calea spre desăvârşita iubire de Dumnezeu”.

O doctorie tonică pentru suflet: pomenirea morții

Aleșii lui Dumnezeu nu se tem de nimic în lumea asta, decât numai de slava deșartă, care vine din uitarea morții și când se depărtează darul lui Dumnezeu.

Din lipsa de cumpătare a venit moartea în lume

Strămoşul nostru Adam, cât se înfrâna şi nu mânca din rodul cel oprit, a rămas în frumuseţile Raiuiui, bucurându-se şi veselindu-se, iar după ce a călcat porunca lui Dumnezeu şi a mâncat, îndată s-a izgonit din Raiul veseliei.

De la cădere la pocăința care deschide Cerurile

La miezul nopţii, Sfântul Ioan s-a deşteptat şi a văzut o rază largă de lumină de la cer până la pământ, căzând în locul unde dormea Taisia. În această lumină cerească, îngerii înălţau sufletul ei, fiindcă tocmai murise, şi Ioan a auzit glas: „Domnul a primit pocăinţa Taisiei. Ea s-a pocăit nu îndelung, dar cu mare râvnă şi cu căldură sufletească”.

Despre mucenici şi mucenicie

Mucenicia, sau mai bine spus moartea mucenicească, a existat şi în Vechiul Testament, aici având ca exemple pe unii proroci sau drepţi ce au fost omorâţi pentru credinţa în adevăratul Dumnezeu. În Noul Testament, Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos este omorât de oameni, nevinovat, devenind Model de urmat până la sfârşitul omenirii. 

Sfaturile Părintelui Cleopa pentru o spovedanie curată

„Să nu zici la spovedanie că este de vină cutare, sau că este vinovat diavolul, că atunci râd diavolii de tine cu gura până la urechi! Ci să spui: «Părinte, eu sunt de vină, al meu este păcatul, la mine este rana».”

După moarte, ne mai aducem aminte de cei rămași pe Pământ?

Bogatul în iad îşi aminteşte, cu toate suferinţele sale, de cei cinci fraţi ai săi rămaşi pe pământ. Însoţitorii vieţii noastre de pe pământ nu se vor putea şterge din memorie.

Moartea – instrumentul lui Dumnezeu al restaurării noastre

În epitaful pe care şi l-a compus singur, Benjamin Franklin scria: „Aici odihneşte trupul tipografului Benjamin Franklin ca o copertă de carte veche, cândva imprimată cu litere aurite, astăzi ştearsă, uzată, fără înţeles şi hrană pentru viermi! Dar opera nu se va pierde căci, aşa cum a crezut, o să reapară într-o ediţie nouă, mai frumoasă, îndreptată şi desăvârşită de Autorul său!”.

Deşi tragică, moartea este şi o binecuvântare

Murim pentru că trăim cu toţii într-o lume căzută, pervertită, dezbinată, nebună, zdrobită. Cu toate că n-a făcut parte din planul dumnezeiesc, nu este mai puţin un dar al lui Dumnezeu, fiind o expresie a milostivirii şi compătimirii Sale.

Când adormim şi ne trezim, gustăm din moarte şi înviere

O binecuvântare evreiască spune: „Binecuvântat fii Doamne, Dumnezeul nostru, Împăratul lumii pe care o rezideşti în fiecare dimineaţă”. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu noi: în fiecare dimineaţă, la trezire, suntem ca zidiţi din nou.

Pagini