moarte

Când moartea și-a frânt mâinile în deznădejde

El i-a grăit astfel: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacov”. Când moartea a auzit glasul acesta a cuprins-o frica, spaima, s-a cutremurat și a cunoscut că nu va rămâne de-a pururi împărăteasă peste oameni.

Celor ce nu mai sunt

Prieteni dragi, în taină, rând pe rând, S-au ridicat spre înălțimi, cu norii, Prea mulți, prea buni și, Doamne, prea curând...

Ultimele zile ale Sfântului Lavrentie de Cernigov

Aceasta a fost ultima priveghere a Părintelui. Când se cânta: „Acum slobozeşte Doamne pe robul Tău...”, Părintele plângea foarte tare şi plângeau împreună cu el toţi cei care erau prezenţi, care au simţit cu adevărat dragostea îngerească ce se revărsa din inima lui.

„Și dacă murim, ai Domnului suntem”

Simțeam că existența mea smerită slujește în acea oră unei taine. Mă chema un bătrân cu totul alb, a cărui viață era o rugăciune neîncetată, un cânt creștin preaînalt, să fiu de față lângă patul lui de moarte, să aud ultimele lui răsuflări.

Rugăciunea „Stâlpilor” pentru creștinul adormit

În centrul acestei slujbe este citirea Sfintei Evanghelii, un text care aduce în conștiința credincioșilor speranța Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.

Alinare în muncile iadului ‒ o căpățână de om mărturisește

„Pe cât este de departe cerul de la pământ, atât de mare este focul în al cărui mijloc suntem noi, de la picioare până la cap, cu totul arzându-ne. Și nu este cu putinţă cuiva din noi ca să vadă faţa altuia, iar când te rogi pentru noi, ne vedem puţin unul pe altul şi aceasta este pentru noi uşurare.”

5 îndemnuri ale Sfântului Antonie cel Mare pentru omul de astăzi

În data de 17 ianuarie, Biserica face pomenirea Sfântului Antonie cel Mare (251-356), „părintele monahilor”, unul dintre cei mai „populari” asceți, socotit a fi începătorul vieții călugărești. Este considerat de tradiția monastică drept întemeietor al monahismului, împreună cu Sfântul Pahomie cel Mare.

Gândul la moarte ne ajută să nu mai păcătuim

Așa aflându-ne, nici nu vom păcătui, nici poftă de ceva nu vom avea, nici nu ne vom mânia asupra cuiva, nici nu vom învistieri ceva pe pământ; căci, ca unii care așteptăm să murim în fiecare zi, ne vom lipsi de câștiguri și toate tuturor le vom ierta.

Vedenia Sfântului Antonie cel Mare despre drumul sufletului după moarte

Privind, a văzut pe oarecine lung, urât şi înfricoşător, stând şi ajungând până la nori, şi pe oarecari suindu-se de ca şi cum zburau, iar acela îşi întindea mâinile, iar unii erau opriţi de dânsul, iar alţii, zburând mai presus şi trecând, fără grijă petreceau de aici.

De ce Dumnezeu nu îngăduie să ne cunoaștem momentul morții?

Mai bine este așa cum a rânduit Dumnezeu, să nu ne cunoaștem ceasul sfârșitului nostru, dar să fim gata oricând a da socoteală de faptele noastre fără să ne fie rușine de felul în care ne-am trăit viața.

Pagini