moarte
 

Să nu ne „afirmăm” impunându-ne realizările în fața celorlalți

Trebuie să avem curajul de a lupta cu straturile de teamă sedimentate în noi, pentru a ne mărturisi unii pe alţii întru veşnicie, luptând cu frica şi depăşind-o.

Mucenița care ne învață înțelesul cuvintelor: „puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune”

Prin pătimirea sa, Blandina se identifică cu Hristos: nu mai trăieşte ea, ci Hristos trăieşte în ea. Această realitate este percepută, desigur, doar de cei care pătimesc la rândul lor în arenă, cei care şi-au luat cu adevărat crucea. Cei din amfiteatru au văzut „spectacolul” de-a dreptul diferit, deşi unii vor fi fost răscoliţi să reflecteze la mărturia pe care ea o aducea.

Cu moartea pe moarte călcând – cum să pășim spre viața întru Hristos

Moartea este, de fapt, singurul lucru pe care toţi bărbaţii şi femeile îl au în comun de la începutul lumii încoace, de la un capăt la celălalt al regiunilor şi culturilor lumii. Şi astfel Hristos dezvăluie ce înseamnă a fi Dumnezeu prin singurul lucru pe care îl avem în comun. El nu face aceasta prin simplul act de a muri – fiindcă aceasta ar fi fost doar o capitulare a lui Dumnezeu, sfârşitul – ci mai degrabă prin chipul în care a ales să moară.

Moartea – „nu este sfârşitul, ci începutul, nu este dispariţie, ci descoperire”

„Să nu voiţi să mor”...  găsind o cale prin care să mă feriţi de mucenicia pregătită mie! „Să nu mă împiedicaţi să trăiesc”... împiedicându-mă de la a pătimi mucenicia! În comparaţie cu obişnuitele noastre moduri de a vorbi, viaţa şi moartea sunt aici inversate. 

Rugăciunile sfinţilor ne ajută în această viaţă, şi cu mult mai mult după moarte

Atotbunul Dumnezeu caută să ierte toate greşelile morţilor, care sunt cauzate de neputinţe omeneşti, şi vrea să-i aşeze în lăcaşul celor vii, în sânurile lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacov, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinul, trecând cu vederea, prin bunătatea puterii Sale dumnezeieşti păcatele pe care le-au făcut morţii, din slăbiciune omenească...

Osândirea - otrava din vârful limbii

Şarpele când ne muşcă, îşi varsă otrava în trupul nostru şi îl otrăveşte, aducând moartea. Aşa lucrează şi şarpele patimilor sufleteşti (în special al patimii ţinerii de minte a răului) când ne muşcă. Ne otrăveşte sufletele şi, astfel, la rândul nostru împroşcăm cu otravă (v. Psalmul 139, 4).

O minune fără dată de expirare

Sfântul Ioan Damaschin, tăindu-i-se mâna, s-a dus la Maica Domnului şi a rugat-o: „Vindecă-mi mâna!”, iar Maica Domnului i-a vindecat-o. Când citim despre asemenea vindecări, ne cutremurăm şi spunem: „Vai, ce minune!”. Da, este o minune, dar nu-i cea mai mare minune aceasta. Marea minune e Liturghia. Marea minune este prezenţa dumneavoastră în biserică, mereu la aceeaşi slujbă de 2000 de ani.

Oamenii caută la Cel mai Drept Om să-I găsească fie şi cea mai mică greşeală, ca să-L omoare

Foto: George Bosancu

(Audio) „Semnul Sfintei Cruci este semnul prin care Hristos a biruit frica și moartea” - Arhim. Nichifor Horia

Predică la Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci - Arhim. Nichifor Horia -  Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi - 10 septembrie 2017

Cum se face Botezul „de urgență”?

Preoții trebuie să-i învețe pe enoriașii lor ca aceștia, îndată după naștere, să aducă pe pruncii lor la botez, pentru ca ei să nu se lipsească în vreun fel, din nebăgare de seamă a părinților, de acest sacrament și astfel să se pericliteze mântuirea lor.

Pagini