moarte

Spre țărmul veșniciei – versuri ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

Precum în urma apei Rămâne drum bătut, Și-n urma mea uitarea Va fi ca așternut.

Rețetă duhovnicească spre vindecare și mântuire

Printre „medicamentele” spirituale prescrise de „medicul” Ioan, familiarizat cu așa ceva din ascultările sale de sanitar din armată, de la bolnița de la Neamț sau din lagărele din Palestina, enume­răm două dintre ele, cu o forță vindecătoare uriașă: plânsul, ca ma­nifestare a pocăinței sincere sau ca o baie ce curăță păcatele și, al doilea, „rugăciunea lui Iisus” sau rugăciunea inimii care unește pe om cu Dumnezeu.

Maica Domnului răsplătește mila arătată celor adormiţi

Aveam scleroză în plăci şi mă aflam în pragul paraliziei. Medicii mi-au dat o lună de zile concediu. Într-o noapte, în timp ce zăceam la pat, o văd aievea pe Maica Domnului care îmi spune: „Ridică-te, de acum eşti sănătoasă!”.

Nicolae Steinhardt: „Am intrat în închisoare orb și ies cu ochii deschiși”

„Am intrat în pușcărie nemulțumit, ies cunoscând fericirea.”

Cugetări – versuri ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamț

Nevrednicia noastră S-o punem mai prejos Decât vinovăţia Celui mai păcătos.

Fecioara, lemnul și moartea: chipuri ale biruinței

Vezi oare cum diavolul, cu acelea cu care a biruit, tot prin acelea a fost biruit? Prin lemn Hristos l-a biruit pe diavol. Acel lemn a trimis în iad, iar lemnul crucii a scos de acolo pe cei ce au intrat în el.

Când se roagă oamenii mai mult și mai din inimă?

Catastrofele și cataclismele ne descoperă relativitatea vieții și a bunurilor pământești, ne trezesc conștiințele adormite sau pervertite, ne aduc aminte de Dumnezeu și ne îngrozesc de dezordinea care ar domni în lume dacă s-ar călca legile lui eterne.

Să trăim în prezent – singurul timp care ne aparține

Recomandă avva „să trăim în prezent”, căci este singurul timp care este cu adevărat real, singurul timp care contează cu adevărat pentru noi. Ce trebuie să ne preocupe este cum suntem noi în prezent, care este starea în care suntem susceptibili, acum, de a ne înfăţişa dinaintea lui Hristos. Aducerea-aminte de moarte pare a fi unul dintre mijloacele privilegiate de a pune aceste sfaturi în practică, de a ajunge la detaşare şi de a trăi ancorându-ne în momentul prezent.

Nu se termină totul cu mormântul! Așteptăm o Înviere!

Nu se termină totul cu mormântul! Acesta-i motivul pentru care încurajăm la răbdare și mulțumire în necazuri, pe orice răstignit al vieții.

Răutatea e o moarte anticipată

Răutatea e o osândă, o moarte anticipată, care chinuiește firea, dar nu e naturală.

Pagini