moarte

Oamenii care nu mor niciodată

Nu murim niciodată. Trăim de două ori: o existenţă mică, terestră, limitată, după care închidem ochii trupului şi trăim celălalt mod de existenţă, viaţa sufletului. Aceasta este tragedia omului care trăieşte voluntar în păcat, dar şi fericirea lui, dacă ascultă de poruncile Domnului arătate în Biblie şi propovăduite de Sfânta Biserică.

„Şi dacă murim, ai Domnului suntem”

Simţeam că existenţa mea smerită slujeşte în acea oră unei taine. Mă chema un bătrân cu totul alb, a cărui viaţă era o rugăciune neîncetată, un cânt creştin preaînalt, să fiu de faţă lângă patul lui de moarte, să aud ultimele lui răsuflări.

Apropie-te de Dumnezeu cu amintirea iubirii!

Sunt oameni care se apropie de Dumnezeu nu prin amintirea morţii, ci prin amintirea iubirii Lui, şi îşi întorc sufletul spre cele de Sus, rugându-L pe Dumnezeu (aici, Bătrânul şi-a ridicat mâinile şi privirea) să le dăruiască iubirea Lui, ca şi ei să ajungă să poată iubi. Şi, astfel, se află pe drumul mântuirii.

O tânără deznădăjduită primește, fără să fi cerut, ajutorul Sfântului Ioan de Kronstadt

Părintele urca scara, părea neliniştit dar, cu toate acestea, saluta politicos pe toată lumea. Iar când a ajuns la tânără, a spus: „Din pricina ta am venit, mă grăbesc foarte!”. Bineînţeles că nu-i înţelegeam cuvintele, însă am remarcat că tânăra a devenit confuză şi părea că se teme.

Părintele Efrem Filotheitul a trecut la Domnul

Părintele Efrem Filotheitul a trecut la Domnul pe 8 decembrie, la ora 7.00 dimineața, ora României (respectiv ora 22.00, ora locală, în Arizona), la vârsta de 92 de ani. Cuviosul Efrem (Filotheitul) din Arizona (n. 1927) este unul dintre cei mai renumiți părinți ortodocși contemporani, ucenic al lui Gheron Iosif Isihastul († 1959), lângă care s-a nevoit timp de 12 ani; ctitor a 17 mănăstiri ortodoxe în America de Nord.

Ce înseamnă afundarea de trei ori în apa botezului?

Prin botez, spălându-ni-se păcatele, ne facem astfel părtași morții și Învierii lui Hristos, intrăm într-o viață nouă, suntem morți pentru păcat și înviem pentru Dumnezeu.

Cugetări – versuri ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamț

Nevrednicia noastră S’o punem mai prejos Decât vinovăţia Celui mai păcătos.

Cuviosul Arhimandrit Gheorghe – cuvinte de folos pentru ucenicii săi

Fiii mei, să nu poftiţi a schimba harul cuvioşiei voastre pe unele lucruri pământeşti şi stricăcioase, după cuvântul psalmistului ce zice: Bogăţia de ar curge, să nu vă lipiţi inima de ea (Psalmi 61, 10).

Mania grandorii și mania persecuției – etapa a patra în dezvoltarea mândriei

În acest stadiu al mândriei, păcatul nu-l chinuie, ci de­vine pentru el o deprindere. Starea lui sufletească este mohorâtă, lipsită de orice lumină, singurătatea lui e deplină – dar totodată are convingerea sinceră de corectitudinea căii sale şi sentimentul deplinei siguranţe, în timp ce aripi negre îl poartă repede spre pierzare.

Spre țărmul veșniciei – versuri ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

Precum în urma apei Rămâne drum bătut, Și-n urma mea uitarea Va fi ca așternut.

Pagini