Îndemnați de-un sfat ceresc,
Copiilor deschidem calea-n cer.
Iar chipul lor pur, sufletesc,
Arată-un duh divin şi sincer.

Zâmbetul de copil deschide calea fericirii,
Şi-a lui suspin sau lacrimă te-alină încetişor;
Căci orice sentiment parcă-i poruncă a iubirii,
Spre ochii limpezi, spre glasul său domol.

Primul său strigăt aduce pacea nevorbită,
Iar primul pas este vegheat şi aşteptat.
Cu el aproape nu poți fi nicicând mâhnită,
Căci veselia, bunătatea lui, te copleşesc treptat.

Grăbiți-vă, vegheați asupra pruncilor – senină puritate,
Și astfel vom simți deplin a lor unicitate!

Poezie scrisă în cadrul Proiectului „Luna pentru viață 2019” de Şevciuc Mădălina, elevă în clasa a IX-a C, la Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi”, coordonată de Profesor Leonte Mariana.