viață

Îndemnurile Sfântului Antonie cel Mare pentru o viață simplă, aproape de Dumnezeu

Să nu ne încredem în propria dreptate, să nu ne neliniştim de trecut, să ne păzim gura şi stomacul. Să avem responsabilitatea propriului comportament şi să ne aşteptăm să fim ispitiţi cu sălbăticie, până la ultima noastră suflare.

Când simțim, cu adevărat, bucuria?

Nu ne vom bucura de bunurile veşnice dacă nu vom dispreţui pe cele vremelnice.

Incinerarea, un act săvârșit în timp, cu urmări veșnice

Acum șapte ani, tot în ianuarie, societatea românească se vânzolea din pricina unei decizii care a născut multiple controverse: incinerarea actorului Sergiu Nicolaescu. Iată-ne în aceeași situație, iscată acum de decizia familiei unei cunoscute persoane publice, decedate recent, de a-i mistui trupul în focul crematoriului, deși corpul ei neînsuflețit a fost depus într-o biserică ortodoxă, unde cei dragi să-și poată lua rămas bun de la cunoscuta jurnalistă.

Fiecare român se numește Eminescu

Oricât am încercat să-l „înving” pe Eminescu, în citit, mai ales, nu am reușit să-i parcurg întreaga operă, lăsată Neamului Românesc, ca tezaur nemuritor, așa cum poeții și scriitorii lumii, au lăsat, la rândul lor averi spirituale, Eminescu fiind unicul, uriașul și genialul român, care, prin scrisul său prolific, nu poate fi întrecut de nimeni, niciodată.

Sfânta Sofia și butoiul cu vin care nu se mai sfârșea

Datorită milosteniei de care a dat dovadă, Dumnezeu i-a făcut un mare dar – un butoi cu vin care nu se sfârșea, indiferent de cât împărțea săracilor. Trebuie să menționăm faptul că vinul, în acea perioadă istorică, era mai întâi un mijloc terapeutic, un medicament și apoi o băutură alcoolică.

Părintele Visarion Cioca a trecut la Domnul: „Gradul unui preot e acelaşi, veşnic – Harul preoţiei sale, pe care nu-l are niciun ofiţer”

Hristos cel veşnic a chemat la Sine, în dimineața zilei de 11 ianuarie 2020, pe pr. Visarion Cioca, în vârstă de 69 de ani, după o slujire sacerdotală de 43 de ani lui Dumnezeu şi oamenilor, în treapta preoţiei, la Parohia Noșlac, Protopopiatul Aiud,  Arhiepiscopia Alba Iulia, judeţul Alba și în cadrul armatei.

Dulceața unei vieți trăite în Domnul

„Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul”, zice psalmistul. Cel necredincios trebuie mai întâi să guste, să afle dulceaţa unei vieţi trăite cu Domnul.

Să gustăm din Raiul vieţii pământeşti!

Mântuitorul ne-a făgăduit un rai care începe chiar aici pe pământ. Cine n-are gustul raiului în viaţa aceasta, apoi nici în cealaltă lume nu-l poate iubi. Cine n-a gustat din el în viaţa aceasta, apoi cum se va obişnui cu el o veşnicie întreagă?

Visarion – cuviosul care a prefăcut apa din mare, în apă dulce

Umblând el cu ucenicul lui în pustie, pe marginea mării,ucenicul a însetat de osteneala drumului şi de zăduful zilei, şi a zis: Părinte, îmi este tare sete. Iar cuviosul, făcând rugăciune şi însemnând marea cu semnul Sfintei Cruci, a zis: În numele Domnului, ia apă şi bea. Iar ucenicul, luând apă din mare cu vasul ce-l purta, a văzut că apa este dulce la gust şi rece, ca şi cum ar fi curs dintr-un izvor viu.

Rugăciunea este adevărata noastră viaţă

Pentru cel ce-L poartă pe Hristos în sinea sa nu există nici moarte sau boli, sau ceva lumesc de care să se teamă: el a intrat deja în viaţa veşnică şi acolo este cu totul păzit.

Pagini