Zicea avva Zinon că i-a povestit lui fericitul Serghie, egumenul din Pediada, o povestire ca aceasta: Odată - zice - călătorind noi cu un bătrân Sfânt, fiind și alți frați împreună cu noi, ne-am rătăcit pe cale. Și neștiind unde mergem ne-am aflat în semănături și am călcat puțin din semănături. Iar plugarul simțind, că s-a întâmplat de lucra acolo, a început a ne ocărî și a zice cu mânie: voi călugări sunteți? Voi vă temeți de Dumnezeu? De aveați frica lui Dumnezeu înaintea ochilor, nu făceați aceasta. Deci îndată ne zice nouă Sfântul acela bătrân: pentru Domnul nimeni să nu grăiască! Și se ruga plugarului cu blândețe, zicând: bine zici, fiule; de am fi avut frica lui Dumnezeu aceasta nu am fi făcut, ci pentru Domnul, iartă-ne, că am greșit! Iar acela, înspăimântându-se pentru nerăutatea și smerenia bătrânului, alergând la noi, a căzut la picioarele bătrânului, zicând: iartă-mă pentru Domnul și ia-mă cu voi! Și adăuga fericitul Serghie: iată blândețea și bunătatea Sfântului ce a putut cu ajutorul lui Dumnezeu să facă! Și a mântuit sufletul ce era făcut după chipul lui Dumnezeu pe care îl voiește Dumnezeu, mai mult decât nenumarate lumi cu banii lor.

(Patericul, ediția a IV-a revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 78-79)